În perioada 13-14 decembrie 2019, are loc cea de-a 8-a ediție a LIMES FORVM, în Timișoara, la Casa Oamenilor de Știință. Poate că, dacă nu sunteți istorici sau dacă nu aveți tangență cu acest domeniu, nu știți exact ce este LIMES.
LIMES reprezintă granițele Imperiului Roman și a devenit între timp unul dintre marile proiecte istorice internaționale, la care conlucrează țările pe teritoriul cărora se regăsesc frontierele Imperiului Roman. Frontiera romană de pe teritoriul țării noastre este una dintre cele mai spectaculoase. În fiecare an, LIMES FORVM urmărește diseminarea rezultatelor cercetărilor realizate în cadrul Programului Național LIMES și stadiului întocmirii documentației pentru înscrierea în Patrimoniul Mondial UNESCO a siturilor de pe frontiera romană din România.
În acest context, am stat de vorbă cu domnul Barry Gamble, expert UNESCO în Patrimoniu Mondial, venit în vizită la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, tocmai pentru a colabora la întocmirea dosarului pentru înscrierea în Patrimoniul Mondial UNESCO a siturilor de pe frontiera romană.
Barry Gamble are o experiență de peste 25 de ani în domeniu și a mai colaborat cu autoritățile din România și pe alte dosare: ansamblul Brâncuși de la Târgu-Jiu și Roșia Montană.
– Ce importanță are LIMES în contextul Patrimoniului Mondial?
B.G.: – LIMES este unul dintre proiectele cu adevărat internaționale, care implică foarte multe țări. E, într-adevăr, ”world heritage”.
– Cum se stabilește valoarea unui monument sau a unei zone ca fiind eligibilă pentru ”Patrimoniu Mondial” UNESCO?
B.G.: – Se aplică pur și simplu o judecată academică, pe baza a World Heritage Convention, adoptată în 1972. Conform acesteia, există șase criterii mari de evaluare a dosarelor. Asta nu înseamnă că un dosar trebuie să le îndeplinească pe toate pentru a fi clasat ca făcând parte din Patrimoniul Mondial UNESCO, dar trebuie să obțină un scor decent.
– Câte astfel de zone din România au intrat în Patrimoniul Mondial UNESCO?
B.G.: – 8. Și două dosare în așteptare.
– Care sunt acelea?
– Dosarul Brâncuși și dosarul Roșia Montană.
– De ce este atât de importantă Roșia Montană în context mondial?
B.G.: – Pentru că aici se află un enorm potențial. Roșia Montană deține cea mai importantă mină romană de aur din lume, situată într-o zonă în care turismul se poate dezvolta extrem de favorabil.
– Ce părere aveți despre restaurarea zonelor sau a monumentelor care intră în Patrimoniul Mondial? Există unii specialiști care susțin restaurarea completă, alții care susțin protejarea zonei și intervenția minimă. Dumneavoastră ce poziție aveți?
B.G.: – În primul rând, orice restaurare trebuie să treacă două teste importante: 1. cel al integrității și 2. cel al autenticității. Eu nu sunt adeptul replicilor. Replicile nu înseamnă restaurare. Ele sunt falsuri, oricum am privi lucrurile. Și sunt bune în alte contexte, poate educative. Există anumite ghidaje și reguli după care trebuie făcută restaurarea. Mai ales că sunt unele reconstrucții care distrug complet autenticitatea. De exemplu, dacă se intervine prea mult și se reconstruiește total un monument din Patrimoniul Mondial UNESCO, el ar putea fi descalificat.
– S-a întâmplat așa ceva?
B.G.: – Desigur.
– Un monument sau o zonă care a intrat în Patrimoniul Mondial UNESCO ar putea, deci, să-și piardă statutul?
B.G.: – Dacă regulile de protejare nu sunt aplicate cum trebuie, da.
– Au fost cazuri?
B.G.: – Deși pare greu de crezut, a fost cazul Germaniei, de pildă. Cu zona Dresden din bazinul Elbei. Au construit în acea zonă culturală un pod asupra căruia au fost atenționați că nu favorizează zona din punctul de vedere al valorii de patrimoniu și totuși l-au construit. Au pierdut.
– Ce înțelegeți prin restaurare sau reconstrucție în ceea ce privește proiectul LIMES?
B.G.: – Cu siguranță nu refacerea completă a acelor turnuri de pe graniță, cum am mai văzut în alte țări. Orice reconstrucție trebuie să fie minimală și, mai ales, reversibilă. Să poată fi luată de pe zidul roman, fără a-l deteriora.
– Ce particularități are LIMES-ul în România?
B.G.: – Este fenomenal. Una dintre cele mai complexe și mai bine păstrate frontiere romane. În România, se pot observa încă structuri ”în picioare”, impresionante, în timp ce, în multe alte țări, vorbim despre LIMES doar din punct de vedere arheologic. Scara și lungimea structurilor e incomparabilă. În plus, e cea mai lungă bucată de LIMES. Are peste 1000 de km.
– Poate fi înscrisă în Patrimoniul Mondial UNESCO doar o bucată din LIMES sau ar trebui înscris ca întreg?
B.G.: – Nu are cum să fie înscris ca întreg, nu peste tot e la fel de spectaculos, dar cel de pe teritoriul României chiar are șanse.
– Ce beneficii decurg din înscrierea acestei zone în Patrimoniul Mondial?
B.G.: – În primul rând, cel mai important beneficiu este chiar salvarea zonei. Pentru că autoritățile responsabile de protejarea ei vor trebui să respecte niște reguli. Deci, în primul rând, CONSERVAREA. În al doilea rând, vorbim despre o explozie a economiei locale. Orice monument sau zonă care intră în Patrimoniul Mondial UNESCO atrage vizitatori. Acești vizitatori generează turism și consum. Economia crește. LIMES-ul din România reprezintă o zonă cu potențial enorm, care poate încuraja economia unei regiuni destul de extinse.
La Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei se pregătește pentru anul 2020 o expoziție legată de proiectul LIMES. Lucrările au fost deja demarate, așa că vă invităm să urmăriți lansarea.
