Am stat pe banca din curtea Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei, la o poveste, cu Malvinka Urák, despre ea și despre expoziția ”I want to believe”, construită în jurul tăblițelor secrete de la Tărtăria, proiect la care a muncit alături de Monica Bodea. Expoziția mai poate fi vizitată la muzeu doar până pe 6 octombrie.
Malvinka este muzeograf la Muzeul National de Istorie a Transilvaniei, fiind specialist în preistorie, mai exact în Epoca Fierului.
– Malvinka, pentru publicul larg, putem explica în două cuvinte ce înseamnă ”preistorie”?
M.U.: – Preistoria se sfârșește în acel moment în care încep să apară izvoarele scrise (relatările, istoriile scrise de autorii antici). În funcție de materialul predominant folosit de oameni, preistoria se împarte în trei epoci: a pietrei, a bronzului și a fierului. S-a desfășurat cu mii de ani înainte de Hristos.
– Care sunt cele mai vechi dovezi istorice ale existenței omului, găsite pe teritoriul României?
M.U.: – Datează de acum aproximativ 30.000 de ani î. Hr, sunt niște dovezi din Paleolitic și se referă la descoperiri făcute în peșteră.
– Tu cum ai ajuns specialist în Epoca Fierului? Din toate perioadele existenței omului, ce te-a făcut să te axezi pe această perioadă?
M.U.: – A fost o decizie rațională. 
M-am axat mai mult pe a doua parte a acestei epoci, deoarece îmi doresc să reconstitui stilul de viață al oamenilor de atunci. Însă nu prin cercetarea mormintelor și a celor găsite acolo, ci prin cercetarea așezărilor, a habitatului.
– Care este zona de cercetare pe care ai ales-o în mod special?
M.U.: – Banatul. S-au făcut noi descoperiri din cauza lucrărilor la infrastructura de transport. La autostradă. Și acum cercetăm acolo, deoarece s-au descoperit cel puțin trei așezări.
– Cum faci reconstituirea habitatului acestor oameni? Pe ce te bazezi?
M.U.: – Poate să pară ciudat, dar reconstituirea se face din puzzle-ul de gunoi care a rămas în urma lor. Și cel mai interesant este acel sit arheologic în care ”gunoiul” descoperit este cel mai variat.
– Chiar am văzut un reportaj despre niște oameni care munceau la o rampă de gunoi și care trebuiau să sorteze gunoaiele pentru reciclare. Spuneau că poți să îți dai seama cel mai bine despre cum trăiește o familie sau o comunitate prin analiza gunoiului produs. Dar pentru asta e nevoie, în primul rând, de existența gropii de gunoi a unei comunități. Existau pe vremea aceea gropi de gunoi? Cum îți dai seama că e vorba de gunoi și nu de alte obiecte?
M.U.: – Din Epoca Bronzului chiar putem vorbi despre anumite zone care sunt utilizate special pentru asta. Și îți dai seama că este ”gunoi” pentru că este ceea ce a fost lăsat în urmă, ceea ce nu a mai fost transportat în cazul unei mutări, de exemplu. Cele mai prețioase lucruri au fost fie luate cu ei, fie ascunse.
-Care este certitudinea în ceea ce privește reconstituirea unor epoci atât de îndepărtate?
M.U.: – Certitudinea este destul de mică, dar arheologia și conectarea informațiilor găsite cu cele existente și în alte țări, și care se referă la aceeași perioadă, conduc la o anumită uniformizare a informației.
– Pornim de aici. De la certitudinea mică. Probabil acesta este motivul misterului din jurul tăblițelor de la Tărtăria. Acest mister este sugerat deja din titlul expoziției – ”I want to believe”. Ce e cu aceste tăblițe? De ce acest titlu?
M.U.: – Titlul expoziției pornește de la natura controversată a faimoaselor tăblițe de la Tărtăria. Fiind formulate în decursul ultimilor cinci decenii multe păreri sceptice sau din contră, exaltate, expoziția dorește să prezinte nu doar piesele, dar și povestea care se ascunde în spatele acestor descoperiri. Tăblițele pot fi văzute într-un context mai larg, fiind expuse și alte exemplare neolitice, cum ar fi tăblițele descoperite la Turdaș încă în secolul al XIX-lea, discuri de lut descoperite în săpături din Cluj-Napoca, dar și o a patra tăbliță de la Tărtăria, Tăblița Secretă, descoperită în decursul ultimilor ani.
– Tu vrei să crezi și să-i faci și pe alții să creadă misterul din spatele lor?
M.U.: – Nu. Eu am o poziție sceptică. Eu, mai degrabă, vreau să cred orice stă în picioare, nu neapărat una dintre ipotezele vehiculate. Vreau să găsesc orice element ar putea să încline balanța înspre adevărat sau fals. Vizitatorii au și ei posibilitatea să observe și să compare reprezentările tăblițelor și să își formeze propria părere despre aceste descoperiri, având la dispoziție panouri cu informații care prezintă pas cu pas izbucnirea și escaladarea unei dispute științifice, care a avut efect asupra percepției noastre despre piese.
– Ai găsit elementul care să te facă să crezi într-o ipoteză anume?
M.U.: – Nu. Încă lucrez la asta. Dar, totuși, citind argumentele mai multor specialiști, înclin să cred că a fost o greșeală făcută pe șantierul arheologic din 1961, când nu s-a documentat în mod satisfăcător situația și au fost anumite greșeli de interpretare.
– La ce te referi?
M.U.: – Păi, uite, de exemplu la faptul că nu știi exact în ce epocă să le încadrezi. Stratigrafia solului e ca un tort Doboș pentru arheolog. Stratul cel mai de jos este stratul cel mai vechi, iar stratul care este cel mai aproape de nivelul de călcare este cel mai nou. Dar aceste straturi nu se separă foarte clar. De aceea, groapa despre care se presupune că a conținut este greu de încadrat undeva. Se presupune că tăblițele de la Tărtăria au făcut parte din cultura Vinča-Turdaș, 5000 – 3000 î. Hr. Pentru că, în această groapă unde au fost descoperite, mai erau ceva figurine care au contribuit la punerea în legătură cu această cultură. Este o cultură importantă din Neoliticul Mijlociu, care s-a extins pe teritoriul actual al unor țări ca România, Bulgaria, Serbia. Această situație ar susține ipoteza că ele aparțin celei mai vechi scrieri – Scrierea Dunăreană, scrierea comună a culturii Vinča-Turdaș. Problema este că groapa putea proveni dintr-un start mai tânăr, ceea ce ar fi o explicație mai logică, fiindcă pictogramele nu sunt unicate, ele se regăsesc pe sigilii și tăblițe de lut din Mesopotamia, în cultura Djemdet Nasr, 2900 – 2700 î. Hr. Adică mult mai târziu. Această a doua ipoteză susține că ele ar avea un sens economic.
– Și nu există niciun procedeu prin care să se poată data corespunzător aceste piese?
M.U.: – Nu se pot aplica procedeele clasice de datare cu C14 deoarece, atunci când au fost găsite, pentru a fi curățate, ele au fost supuse unor substanțe care acum fac imposibilă datarea.
– Deci, de aici rămâne la latitudinea vizitatorului dacă alege sau nu să creadă într-o ipoteză sau alta. Din imposibilitatea verificării ei la nivel științific.
– Exact. De aici mi-a venit și titlul, ”I want to believe”, care este o expresie ce apărea pe afișul filmului ”Dosarele X”. Mi s-a părut că se potrivește. Iar OZN-ul din zare avea parcă forma unei tăblițe de acest gen. :))
Dacă vreți să vă faceți propria părere în legătură cu ceea ce reprezintă aceste tăblițe care au fascinat atâția istorici, vizitați expoziția până pe data de 6 octombrie. Momentan, în cadrul expoziției, puteți vedea și intervenția artistică a Danei Fabini pe acest subiect.
