15 noiembrie 2024 – ianuarie 2025, sediul MNIT (str. C. Daicoviciu, et. 1, sala de evenimente)
Începând cu data de 15 noiembrie, MNIT găzduiește expoziția cronotematică „Monica, Radioul și Securitatea”. Expoziția, realizată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), duce în atenția publicului momentele importante din viața și activitatea Monicăi Lovinescu, punând în relație notele ei de jurnal cu evenimentele care i-au marcat traseul profesional și viața privată. Accentul cade pe anii de exil, iar perspectiva Securității, prezentă prin selecția de documente elaborate de instituție începând cu 1948 și terminând cu 1990, este echilibrată de fotografii publice și personale, însoțite și de reproduceri ale unor artefacte identificate în arhive.
Vocea narativă a Monicăi Lovinescu, desprinsă din jurnalele publicate în România după 1990, este firul roșu al expoziției și ghidează privitorul prin următoarele teme: o cronologie, care pune în evidență principalele momente din viața protagonistei; relația ei cu familia, în special cu tatăl său și cenaclul Sburătorul; legătura profundă cu mama, Ecaterina Bălăcioiu, devenită instrument de șantaj al Securității pentru ambele, mama sfârșindu-și viața în închisoare; urmărirea lui Virgil Ierunca după plecarea din țară în 1947, prin supravegherea rudelor, și relația părinților cu Securitatea; primii ani de exil și începutul activismului ei politic, împreună cu prietena sa, Adriana Georgescu; activitatea din exil a lui Virgil Ierunca; activitatea subredacției de la Paris a Radio Europa Liberă în conexiune cu grupul de apropiați ai soților Monica Lovinescu – Virgil Ierunca, cu emisiunile realizate, cu perspectiva Securității asupra postului de radio și a activismului lor politic, precum și cu lupta pentru drepturile omului și persoanele sprijinite de aceștia; activitatea editorială din exil; atentatul asupra Monicăi Lovinescu; campania de compromitere din presa românească, sprijinită de Securitate; informatori care au scris note despre Monica Lovinescu și Virgil Ierunca și ofițeri care i-au coordonat; iar în final, momentul decorării din anul 1999.
