2024-2026

Echipa:

• Dr. Monica Bodea – muzeograf
• Drd. Andra Comiati – educator muzeal

Durata unui atelier împreună cu vizitarea expoziției: 1:30 ore.

Locul de desfășurare: 

Activităţile se vor desfăşura la sediul Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei, strada C. Daicoviciu, nr. 2, Cluj- Napoca. În cazul unor situaţii speciale, există posibilitatea deplasării responsabililor de proiect și/ sau a colaboratorilor muzeului la instituţia şcolară. În acest caz este necesară o discuţie prealabilă a muzeografului cu cadrele didactice în vederea alegerii activităţii de pedagogie muzeală.

Programări: 

Programările se efectuează în funcţie de locurile disponibile în calendarul de activităţilor de pedagogie muzeală.
La efectuarea unei programări (https://mnit.ro/-/formular-de-programare-educatie-muzeala sau telefonic: 0745392935) se comunică date legate de grupul participant (unitatea de învăţământ, clasa, numele şi prenumele cadrului didactic însoţitor, numărul de elevi), precum şi data şi intervalul orar când grupul va participa la activitatea aleasă.

Resurse materiale: 

Vor fi puse la dispoziție de către reprezentanții muzeului şi diferă de la o activitate la alta (cartoane de diferite tipuri şi dimensiuni, foarfeci, carioci, acuarele, pensule, creioane colorate, cretă, aracet, hârtie, banda dublu adezivă, capsatoare, perforatoare, bandă adezivă de hârtie,)

Scopul proiectului: 

Proiectul are ca scop principal familiarizarea participanților prin aceste ateliere cu principalele noţiuni şi aspecte legate de Egiptul antic: istorie, religie, credințe, ritualuri, oameni de rând, personalități marcante ale cercetării și descoperirilor arheologice, mari colecționari, etc. Punctul de plecare al ”poveștilor” va fi ”artefactul” expus în cadrul Expoziției (reprezentare, simbol, întrebuințare, rol). 

Toate atelierele se vor desfășura după vizitarea expoziției ”Zei și Muritori in Egiptul Antic”. Pe perioada desfășurării atelierului, pe ecranul unui smart tv aflat în sala de pedagogie muzeală, vor rula imagini cu obiecte de patrimoniu cuprinse în cadrul expoziției dar și scurte filmulețe cu conținut istoric despre obiectele expuse.

Obiective generale: 

Prin intermediul acestor activități, dorim să le oferim participanților prilejul de:
– a intra preț de o clipă, în misterioasa și fascinanta lume a Egiptului antic;
– a descoperii muzeul cu obiectele lui și de a cunoaște valori ale patrimoniului muzeului nostru;
– a trăi momentul descoperirii (prin joacă) unui obiect arheologic;
– a vizualiza şi apoi de a reproduce o piesă de muzeu;
– a cunoaşte modul de viaţă a comunităţilor egiptene;
– a învăţa unele elemente ale limbajului artistic: tehnică, culoare, formă, dimensiune;
– a se familiariza cu tehnicile, uneltele şi instrumentele de lucru ale arheologului;
– a-şi dezvolta abilităţile personale, a-şi pune în practică ideile, a-şi dezvolta capacitatea de comunicare şi socializare.

Obligațiile și drepturile partenerilor:

– Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca ca parte a prezentului parteneriat, reprezentat prin părțile implicate muzeografi, desenatori, arheologi, conservatori are răspunderea exclusiv pentru atingerea obiectivelor generale ale prezentului parteneriat, pentru realizarea cărora asigură resursele umane și materiale necesare, informațiile și spațiile de expunere și activități pe care le oferă elevilor/membrilor familiei implicați;
– Cadrele didactice, părinții elevilor implicați în proiect, prezenți la activități ca însoțitori ai elevilor, răspund împreună și exclusiv pentru siguranța elevilor prezenți, luând în acest sens toate măsurile de supraveghere și control a celor prezenți astfel încât să nu existe accidentări sau incidente ce pot produce pagube patrimoniului expus în cadrul evenimentelor cultural-educative;
– Cadrele didactice, părinții elevilor implicați în proiect, prezenți la activități ca însoțitori ai elevilor, ca responsabili pentru sănătatea și integritatea elevilor, vor întreprinde toate măsurile astfel încât:
– elevii să nu părăsească spațiul de atelier sau prezentare;
– elevii să nu meargă nesupravegheați prin Muzeu și să nu alerge;
– elevii să nu se împingă, să nu se joace în Muzeu, astfel încât să poată participa cât mai atent și activ la activitățile cultural-educative la care participă.
– Elevii ca părți implicate în proiect au obligația să respecte indicațiile profesorilor și pe cele ale reprezentanților Muzeului, având un comportament adecvat care să împiedice orice risc privind accidentările fizice sau pe cele care țin de bunurile culturale ale Muzeului.

Ateliere: 

1. Piramida – drumul către Soare

Deși construcția piramidelor a reprezentat doar un episod din îndelungata istorie a Egiptului Antic, a generat unele din cele mai impresionante monumente care au existat vreodată. Piramida reprezintă apogeul arhitectural funerar egiptean precum și simbolul puterii faraonice.
Pe lângă cele trei mari piramide de la Giza, de-a lungul Nilului pot fi numărate peste 70 de astfel de construcții.
În cadrul atelierelor, participanții vor trebui să îți confecționeze macheta unei piramide. Pe toată durata desfășurării atelierului, muzeografii vor interacționa constant cu participanții prin intermediul miturilor și istoriilor create în jurul construirii piramidelor. Materialele folosite: carton, lut, pastă de modelaj.
Vizitarea expoziției împreună cu atelierul are o durată de 1:30 de minute.
Aterlierul se adresează grupelor de preșcolari și claselor din ciclul primar.

Știați că: 

Din cele 7 minuni ale lumii, doar Marea Piramidă a Faraonului Keops se păstrează, la construcția ei fiind folosite în jur de 2,3 milioane de blocuri de piatră. Acestea au fost luate de la cariera din Aswan, situată la circa 845 de kilometri departare de locul în care s-a ridicat piramida. Fiecare bloc cântărește în medie 2,5 tone, iar piramida în sine cântărește 6,5 milioane de tone.

2. Scarabeul – de la animal la zeu

Vechii egipteni au observat comportamentul acestui mic animal și au ajuns să îl asocieze cu un zeu. Această insectă reușește să transforme o bucată de noroi/bălegar, într-o sferă perfectă, prin rostogolirea repetată. Sfera, rostogolită de la est la vest, amintea de mișcarea soarelui, forma bilei fiind o altă simbolizare a astrului solar, mult venerat de egipteni. Așa a devenit scarabeul, Zeul Khepri, reprezentând soarele la răsărit când iese din lumea subterană: un simbol al puterii de regenerare, de reînnoire.
În cadrul atelierelor, participanții vor trebui să îți confecționeze câte un scarabeu (amuletă). Pe toată durata desfășurării atelierului, muzeografii vor interacționa cu participanții prin intermediul poveștilor și legendelor despre scarabei. Materialele folosite: lut, pastă, culori acrilice.
Vizitarea expoziției împreună cu atelierul are o durată de 1:30 de minute.
Aterlierul se adresează claselor I-a – a IV-a.  

Știați că:

Simbol a nemuririi, al renasterii, scarabeul era folosit în camerele mortuare ale faronilor, fiind plasat în dreptul inimii. De-a lungul timpului a devenit un simbol folosit foarte des în amulete, bijuterii cu rolul de protecție, de prosperitate și noroc, pentru toti cei care cred în el. Colecția egipteană a Muzeului Național de Istoria e Transilvaniei deține o amuletă de acest tip cu inscripția Amun-Re.

3. Scrierea – limbajul zeilor

Alături de faraoni, piramide, Sfinx și mumii, una dintre cele mai interesante descoperiri cu privire la civilizația Egiptului Antic a fost scrierea. Scrierea hieroglifică, al cărei nume provine de la cuvânt grecesc „hieroglyphikos”, înseamnă „sculptură sacră”. Această scriere o găsim în temple, monumente și mormintele. Pe lângă scrierea hieroglifică, egiptenii antici au dezvoltat și alte tipuri de scriere: Scrierea hieratică (o scriere cursivă care era așternută pe papirus cu o pană sau cu o pensulă, sau pe o bucată de calcar numită ostracon) și scrierea demotică (o altă formă de scriere, care a fost dezvoltată în anii 800 î.e.n., era folosită la întocmirea documentelor de zi cu zi, precum și la crearea de opere literare).
În cadrul atelierelor, participanții vor trebui să scrie pe o plăcuță din gips, un text în hieroglife. Pe toată durata desfășurării atelierului, muzeografii vor interacționa cu participanții prin tot felul de povești, legende și istorii despre simbolurile hieroglifelor. Materialele folosite: plăcuță din gips, unealtă pentru scris, planșe.
Vizitarea expoziției împreună cu atelierul are o durată de 1:30 de minute.
Aterlierul se adresează claselor din ciclul primar.

Știați că:

În anul 1799, soldații francezi care serveau sub comanda lui Napoleon în Egipt și care reparau un fort din orașul Rashid (cunoscut și sub numele de Rosetta) au descoperit o placă de piatră, cunoscută drept Piatra de la Rosetta. Aceasta era acoperită cu caractere în trei scrieri diferite – hieroglifică, demotică și greacă veche. Cele trei limbi gravate pe o singură piatră le-au permis cercetătorilor să descifreze scrierea hieroglifică. Între 1822 și 1824, lingvistul francez Jean-Francois Champollion a reușit să descifreze textul, care era un mesaj al preoților egipteni adresat lui Ptolemeu al V-lea, scris în 196 î.e.n.
Colecția egipteană a Muzeului Național de Istoria e Transilvaniei deține patru fragmente de inscripții ce provin din monumente funerare, două fragmente de reliefuri și nouăsprezece statuete funerare, toate acoperite cu texte scrise cu hieroglife.

4. Cartușul – protectorul numelui

Un cartuș (cunoscut sub numele de ”shenou” în Egiptul antic) este un simbol hieroglific, de formă alungită și închis cu un nod, care conține numele unui faraon. Simbolizează ”tot ceea ce înconjoară soarele”, adică universul și are funcția de a proteja numele faraonului. Cartușele erau cel mai adesea vopsite în galben sau auriu (culoarea soarelui) și erau folosite pentru două dintre cele cinci nume ale unui faraon. Unele cartușe aveau rolul de amulete și erau plasate în morminte. Ovalul care înconjura numele faraonilor a fost menit să-i protejeze de spiritele rele din viață și după moarte.
Cartușul a devenit un simbol care reprezintă norocul și protecția împotriva răului.
În cadrul atelierelor, participanții vor trebui să își modeleze câte un cartuș pe care, apoi își vor scrie numele, dar în hieroglife. Pe toată durata desfășurării atelierului, muzeografii vor interacționa cu participanții prin intermediul poveștilor și legendelor despre amulete și simboluri. Materialele folosite: pastă de modelaj, unealtă pentru scris.
Vizitarea expoziției împreună cu atelierul are o durată de 1:30 de minute.
Aterlierul se adresează claselor din ciclul primar. 

Știați că: 

Termenul ”cartuș” provine de fapt de la soldații francezi care au fost prezenți în număr mare în Egipt în timpul celebrei „Campanii din Egipt” a lui Napoleon Bonaparte. Aceștia au observat că simbolul pe care l-au văzut atât de des înfățișat pe monumentele faraonilor semăna foarte mult cu niște obiecte mici cu care erau familiarizați: cartușele cu pulbere („cartouches de poudre” în franceză) ale puștilor lor aveau tocmai această formă ovală.

5. Podoabele – decor și simbol

Elemente de podoabă serveau nu doar pentru înfrumusețare, ci se considera că acestea conferă purtătorilor putere magică. Bijuteriile erau purtate atât de bărbați, cât și de femei și în cadrul tuturor claselor sociale. De la cel mai simplu colier- un șnur care susține o cochilie mică, până la pieptarul de aur încrustat cu pietre prețioase, aceste bijuterii antice dovedesc talentul și imaginația aurarilor din Egipt.
În cadrul atelierelor, participanții vor trebui să își confecționeze câte un șirag de mărgele. Pe toată durata desfășurării atelierului, muzeografii vor interacționa cu participanții prin intermediul poveștilor țesute în jurul obiectelor de podoabă. Materialele folosite: jnur, pastă de modelaj.
Vizitarea expoziției împreună cu atelierul are o durată de 1:30 de minute.
Aterlierul se adresează grupelor de preșcolari și claselor din ciclul primar. 

Știați că: 

Mărgelele sunt obiecte de podoabă de diverse forme, realizate astfel încât să poată fi înșirate. Erau purtate nu doar în scop estetic, ci și protectiv. Colecția egipteană a Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei deține 15 mărgele de forme diverse (biconică alungită, cilindrică alungită, sferică, inelară, realizate din faianță turcoaz și policromă, bronz, lemn, pastă de sticlă) și 3 mărgele-amulete.

6. Isis – Zeiță între zei

Fiica zeilor Geb (Pământul) și Nut (Cerul), soția și sora lui Osiris și mama lui Horus, Isis este una din principalele divinități venerate de vechii egipteni. Numele ei s-ar putea traduce prin „Regina tronului”, ea fiind o personificare a tronului faraonului și a puterii regale. A fost venerată ca și zeiță a magiei, a înțelepciunii și a protecției familiei. După înfrângerea lui Set, Osiris devine zeul Lumii de Apoi, iar Isis – regina zeiță, cea care aduce speranță și protecție tuturor celor care o căutau.
În cadrul atelierelor, participanții vor trebui să își confecționeze o mască asemănătoare cu chipul zeiței Isis. Pe toată durata desfășurării atelierului, muzeografii vor interacționa cu participanții prin povești și legende legate de zeii vechilor egipteni. Materialele folosite: carton, foarfeci, tipare, capsatoare, culori.
Vizitarea expoziției împreună cu atelierul are o durată de 1:30 de minute.
Aterlierul se adresează claselor a III-a – a IV-a și clasei a V-a.

Știați că:

Legenda lui Isis și Osiris este adesea interpretată ca o reprezentare a ciclului vieții, morții și renașterii. Ea subliniază puterea iubirii, magiei și determinării de a învinge chiar și în fața celor mai dificile provocări.
Patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei are în compenența sa și o mumie umană. Atât sicriul cât și învelișul textil care acoperă mumia prezintă scene pictate care pot fi atribuite aceluiași artizan (sau artizani). Pe sarcofag cât și pe mumie este reprezentată o zeiță îngenunchiată, cu aripi mari deschise. Zeița poartă pe cap discul soarelui, inscripția plasată deasupra brațelor ei identificând-o cu Isis. Scena de îmbălsămare îl reprezintă pe Osiris, zeul domeniului funerar, cât și pe defunctul identificat cu zeul. Pe partea din spate a sarcofagului este figurată zeița Isis în picioare, înveșmântată într-o rochie lungă și purtând pe cap coroana compusă din coarne de vacă care susțin discul solar, completată cu o pană.

7. Anubis- Zeul Ținutului Sfânt

Anubis este fiul zeilor lui Nephthys și Osiris, numele său fiind transmis în prezent prin intermediul culturii grecești. La origini însă, numele său ar fi fost cunoscut celor care l-au slăvit sub forma de „Anpu” sau „Inpu”. Este redat cu trup uman și cap de șacal (sau câine) fiind asociat cu mumificarea/îmbălsămarea. Preoții purtau o mască în formă de șacal în timpul procesului mumificării. În mitologia egipteană, Anubis a făcut prima mumificare, a lui Osiris însuși (a ajutat-o pe Isis să își readucă la viață soțul, după ce Seth îl omorâse, bandajând corpul zeului în haine de pânză de in țesute de Isis și Nephthys pentru a fi sigur că acestea nu vor putrezi). Anubis este cel care păzește noaptea defunctul de forțele răului până în momentul în care se execută mumificarea și trecerea în lumea de dincolo. El este reprezentat la intrarea în numeroase necropole, sub forma unui câine de culoare neagră, în poziție de culcat pentru protejarea mormântului de oricine ar încerca să se atingă de mumie. 

În cadrul atelierelor, participanții vor trebui să își confecționeze masca zeului Anubis. Pe toată durata desfășurării atelierului, muzeografii vor interacționa cu participanții prin tot felul de povești și legende legate zeii vechilor egipteni, cu accent pe zeul Anubis. Materialele folosite: carton, foarfeci, tipare, capsatoare, culori.
Vizitarea expoziției împreună cu atelierul are o durată de 1:30 de minute.
Aterlierul se adresează claselor a III-a – a IV-a și clasei a V-a.

Știați că:

Scenele și motivele pictate pe sarcofagul mumiei umane aflate în Colecția egipteană a muzeului nostru, ilustrează momente din ritualul de îmbălsămare și au rolul de a asigura renașterea defunctului în viața de apoi. Printre aceste scene, apare redat și zeul Anubis, pe picioarele sarcofagului fiind reprezentați doi șacali culcați pe câte un altar. Tot din această coleție mai face parte și o amuletă cu o reprezentare care îi poate fi atribuită zeului Anubis.

8. Colierul – credință prin artă

Cea mai mare parte din ceea ce numim artă egipteană, se datorează fenomenului religios. Culorile folosite de artiști aveau o semnificație anume, fiind de fapt simboluri religioase. Roșul era culoarea atribuită zeului Seth (zeul violenței, răului, întunericului și dezordinii); verdele era culoarea atribuită zeului Osiris (zeu al nemuririi ce stăpânea lumea de dincolo); culoarea neagră era culoarea pământului fertil al Nilului (prin revărsările sale, asigura “reînvierea“ veșnică a Egiptului an după an și garanta puterea și prosperitatea țării); albastrul era culoarea cerului și a zeului Amon; galbenul reprezenta aurul (un metal prețios, simbol al nemuririi zeilor, fiind destinat numai în reprezentările zeilor și faraonilor); albul era culoarea purității (și a coroanei Egiptului de Jos). Vopselele erau obținute din minerale de fier (roșu și galben ocru), minereuri de cupru (albastru și verde), cărbune (negru) și calcar (alb).

În cadrul atelierelor, participanții vor trebui să își confecționeze câte un colier de dimensiuni, formă și culori apropiate cu cel de pe sarcofag și mumie. Pe toată durata desfășurării atelierului, muzeografii vor interacționa cu participanții prin intermediul miturilor legate de concepțile despre lumea de apoi ale vechilor egipteni. Materialele folosite: carton, foarfeci, tipare, capsatoare, culori, hârtie gumată. 

Vizitarea expoziției împreună cu atelierul are o durată de 1:30 de minute.
Aterlierul se adresează grupelor de preșcolari, claselor din ciclul primar și clasei a –V-a.

Știați că: 

Mumia umană expusă în a doua sală a Expoziției ”Zei și muritori în Egiptul antic” are sarcofagul cioplit din lemn de sicomor, în stilul specific epocii. A fost realizat în forma unei statui antropomorfe, cu o bază patrulateră și un stâlp dorsal. Pereții groși ai capacului și cutiei erau realizați din mai multe bucăți prinse între ele cu nituri de lemn. Decorul este amplasat pe un fundal alb, deteriorat în prezent. Fața este, de asemenea, albă iar trăsăturile sunt conturate cu negru. Poartă o perucă neagră, iar pe piept un guler amplu, compus din zece rânduri cu motive geometrice. 

Învelișul mumiei (de in) prezintă un decor similar, chiar dacă nu identic, cu cel al capacului sarcofagului. În partea superioară sunt reprezentate un guler amplu și zeița protectoare, lipsind scena îmbălsămării. Picioarele sunt acoperite cu inscripții și imaginile celor patru fii ai lui Horus.

9. Fardurile – puterea magică a vindecării

Încă din mileniul al III-lea I.Hr. apar informații cum că atât bărbații cât și femeile din Egiptul Antic se machiau, deoarece priveau frumuseţea ca pe un semn al sfinţeniei. Vopseaua pentru ochi era de obicei verde, obținută prin topirea cuprului, sau neagră, dacă era făcută din plumb. Pe lângă faptul că oferea protecție împotriva razelor soarelui, egiptenii credeau că machiajul are și puteri magice de vindecare. Unele farduri de culoare verde erau considerate simboluri ale zeului cerului și al soarelui – Horus. 

În cadrul atelierelor, participanții vor trebui să își confecționeze câte un recipient de pus fardul, de mici dimensiuni, asemănător cu cel expus în expoziție. Pe toată durata desfășurării atelierului, muzeografii vor interacționa cu participanții prin tot felul de istorii și legende legate de viața de zi cu zi în Egiptul antic. Materialele folosite: lut, pastă de modelaj, culori. 

Vizitarea expoziției împreună cu atelierul are o durată de 1:30 de minute.
Aterlierul se adresează grupelor de preșcolari și claselor din ciclul primar.

Știați că:

Recipiente cosmetice sunt confecţionate din piatră, material ceramic sau pastă de sticlă. De obicei sunt de mici dimensiuni şi au forme variate, cu sau fără mânere. Vasele de piatră sunt atestate în Egipt deja din a doua jumătate a mileniului V a. Chr.

Acestea dispuneau de un interior perforat pentru fard, iar buza vasului era evazată şi aplatizată în vederea folosirii acesteia pentru întinderea fardului. Un vas pentru farduri provine din lăsământul contelui Géza Kuún către Societatea Muzeului Ardelean. Piesa a fost confecționată din alabastru și datează probabil din perioada Regatului de Mijloc (2000-1700 a. Chr.). Aspectul tubular al rezervorului și buza evazată și aplatizată sunt caracteristice pentru acest tip de recipient, care conținea un fard de culoare închisă, folosit pentru colorarea genelor, sprâncenelor și pleopelor. Buza aplatizată avea rolul de a etanșa vasul prin aplicarea capacului. Rareori s-au găsit și capace ale vaselor. Acestea sunt plate și au formă circulară, etanșarea fiind asigurată prin protuberanța interioară a capacului, care intra în rezervorul vasului, funcționând asemenea unui dop. Fardul (kohl) era un amestec de galenă (sulfură de plumb) și apă, uneori fiind adăugat și un adeziv natural. Aceste vase provin din spații funerare, spații de locuit, dar și din preajma templelor.

COLECȚIA EGIPTEANĂ A MNIT

Colecția egipteană deținută de Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei s-a constituit în special prin intermediul unor donații îndreptate către Societatea Muzeului Ardelean, efectuate în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea de o serie de nobili transilvăneni, printre care s-a distins baronul Balázs Orbán. Acesta a fost cel care a pus bazele colecției egiptene, oferind, în anul 1860, Societății Muzeului Ardelean, 44 obiecte orientale, majoritatea de proveniență egipteană. Orbán a achiziționat bunurile respective în urma călătoriilor sale în Țara Sfântă, Egipt și Grecia, din anul 1848, „călătorii care au lăsat pe veci urme de neșters în sufletul său.”

Alte donații de artefacte egiptene către Societatea Muzeului Ardelean, efectuate în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și la începutul secolului următor, se datorează conților Gergely Bethlen, Ábrahám Nemes și Géza Kuun.

La începutul secolului al XX-lea, colecția egipteană a Societății Muzeului Ardelean a intrat în posesia unui bun cultural de o valoare deosebită, respectiv o mumie umană, împreună cu cele două piese ale sicriului care au adăpostit-o (cutia și capacul), datând din Epoca Ptolemaică și provenită din săpăturile arheologice de la Gamhud, Egipt.
Mumia a ajuns la Cluj în anul 1909, în urma donației omului de afaceri Fülöp Back (1862-1958) din Budapesta, reprezentantul firmei Orosdi-Back din Cairo. Back a fost cel care, în anul 1907, a finanțat primele și totodată unicele săpături arheologice efectuate de specialiști austrieci, maghiari și polonezi din Monarhia Austro-Ungară la Sharuna și Gamhud, în nordul Egiptului. Vestigiile arheologice descoperite în aceste două puncte, printre care se aflau și 70 de sarcofage cu mumii, au fost împărțite apoi între Muzeul din Cairo și sponsorul cercetărilor arheologice.

Colecția egipteană se constituie în special din obiecte votive şi funerare, cea mai importantă piesă reprezentând-o o mumie umană depusă într-un sicriu de lemn pictat provenind de la Gamhud, din Egiptul de Mijloc. Ansamblul face parte dintr-un grup de sarcofage descoperite în aceeași necropolă, care, după descoperire, au fost distribuite mai multor muzee din lume. O bună parte se află în prezent la muzeul din Cairo, altele la Muzeul de Arte Frumoase din Budapesta, câteva la Viena, la Cracovia, două în România – la Cluj-Napoca, respectiv Sibiu.

,,O, Egipt! Egipt! Din ştiinţa ta nu vor rămâne decât legende, care vor părea incredibile generaţiilor de mai târziu’’ scria acum aproape două veacuri Lucius Apuleius (123/125 d. Hr. – 180 d. Hr.).

Egiptul a luat naştere în urmă cu mai bine de 5000 de ani, când ţinutul Lotusului şi cel al Papirusului s-au unit sub conducerea unui rege de origine semidivină, care va purta numele de faraon. Din acest moment vor urma trei milenii de cultură înfloritoare, care vor da naştere unei civilizaţii ce a lăsat moştenire patrimoniului universal comori nepreţuite.

ZEII

Egiptenii antici credeau în mai mulți zei, religia fiind una politeistă. Mitologia egipteană este, alături de cea sumeriană și babiloniană, printre cele mai vechi din lume. Fiecare oraș și teritoriu avea proprii zei, propriile ritualuri și rugăciuni. Credințele și ritualurile au la bază interacțiunea egiptenilor antici cu un număr mare de zeități, zei ce aveau anumite caracteristici și atribuții: Ra (zeul soare), Osiris (zeul lumii de apoi), Set (zeul malefic), Isis (zeița soră-mamă), Horus (zeul șoim), Sobek (zeul crocodil al Nilului), Anubis (zeul șacal al morții și al mumificării), Bastet (zeița pisică), Thoth (zeul cu cap de ibis – zeu al magiei și al înțelepciunii).

MURITORII

Un loc deosebit de important în panteonul egiptean îl ocupa faraonul. Conform mitologiei, Egiptul a fost guvernat mai întâi de zei, Ra însuși fiind primul faraon. Faraonii dinastiilor istorice, continuatorii vechilor dinastii divine, erau ei însiși zei, în calitatea lor dublă de fii și moștenitori ai zeilor. Fiecare faraon se năștea printr-o concepțire supranaturală, ca fiu al unei pământence și al zeului Ra. Faraonul era considerat “Horus în palat”. Urcarea faraonului pe tron era asemănată cu urcarea soarelui pe tronul lui Horus. Zeii însiși luau parte la ceremonia încoronării, purificând noul rege și oferindu-i puterea divină. Una dintre ceremonii consta în intrarea faraonul în templu, urmată de îmbrățișarea statuii zeului, act considerat ca transmitere necontenită a puterii divine. Dupa moarte, faraonul era adorat oficial într-un templu ridicat încă din timpul vieții lui. Cultul său continua timp de secole și milenii. În ținuturile cucerite de faraoni (de exemplu Nubia) era obligatoriu oficierea cultului faraonului încă din timpul vieții acestuia.

Faraonul a condus statul cu ajutorul unor nobili, consilieri, preoți șefi, lideri militari, oficiali. Principalul oficial sub faraon a fost chati. Funcționarii care conduceau orașele și satele, erau responsabili de colectarea impozitelor, supravegheau lucrările de construcție, urmăreau tot ce se întâmpla în țară. La dispoziția oficialului erau cărturarii și soldații. Scribii efectuau recensământul populației, calculau recolta sau prada capturată. Deși poziția de scrib a fost una dintre cele mai scăzute din ierarhia funcționarilor, nu a fost mai puțin onorabilă din această cauză. Războinicii asigurau securitatea oficialilor și foloseau forța pentru a suprima protestele. La cele mai scăzute niveluri ale societății egiptene se aflau țăranii și meșteșugarii, care constituiau o parte semnificativă a populației din Egipt, precum și sclavii.
Egiptenii, asemeni altor civilizații antice, credeau că sufletul continua să trăiască după moartea trupului. Viața de dincolo se desfășura în Regatul lui Osiris numit Câmpul de Trestie. Acolo, înconjurați de grâu copt și copaci plini de fructe, oamenii mâncau, beau și erau fericiți. În acest regat doar cei care au avut o viață bună înainte de moarte puteau ajunge. Conservarea trupului prin mumificare sau îmbălsămare era foarte importantă. Doar anumiți preoți puteau face acest lucru. Mumificarea se realiza în 70 de zile. Ulterior corpul era spălat, înfășurat cu benzi de in și asezat într-un sarcofag de lemn de formă umană, pictat cu diferite semne și simboluri. Mumia era dusă într-o procesiune funerară solemnă, fiind îngropată alături de mai multe obiecte (obiecte ce au aparținut celui decedat). Înainte ca aceasta să fie închisă în camera funerară, un preot îi atingea urechile, ochii și gura cu obiecte sacre pentru a permite mortului să vadă, să audă și să vorbească în lumea de apoi. Într-un astfel de context funerar, apar piramidele, mormintele în stâncă din Valea Regilor și Valea Reginelor, sau mormintele nobililor, numite mastaba. Sfinxul are cap de om, corp de leu, barbă lungă, coroană de rege și se credea că păzea piramidele, fiind numit paznicul orașului morților sau tatăl groazei.