Medalie cu portretul lui Mihai Viteazul
După intrarea triumfală în Alba Iulia, Mihai Viteazul a avut o emisiune monetară, cu un tiraj destul de redus, din care se păstrează o singură piesă originală, la Viena, și foarte puține copii mai târzii, una dintre acestea făcând parte din colecția numismatică a Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei. Copia de la muzeu, executată de un gravor german în jurul anului 1825, se deosebește prin gramaj de originalul de la Viena. Despre toate acestea, despre contextul în care a apărut această medalie, dar și despre portretul de pe piesa emisă în anul 1600, care probabil este cel mai apropiat de înfățișarea reală a lui Mihi Vitezul, ne povestește Dr. Livia Călian. Despre medalii și despre arta gravurii în perioada barocă, epoca de glorie a medalisticii, în care au fost realizate numeroase capodopere ale genului, ne povestește Dr. Claudia Bonța.
Descriere avers: Circular inscripţie; în câmp: cerc perlat; bust din faţă Mihai Viteazul purtând mantou cu guler de blană şi căciulă de blană cu penaj prins în agrafă Legendă revers: TRANSYL: LOCVMT: CIS: TRAN: PAR: ET: SVP: EXER. GE: CAP; A: D:/ VIGILAN/TIA: VIRTV/TE ET: ARMIS: VICTORI/AM: NACT/VS/ 1600/
- Published in MUZEUL DE ACASĂ
Sticluțele pentru Elixirul Dragostei
Colecţia de Istorie a Farmaciei este binecunoscută atât pentru exponatele sale, cât și pentru clădirea din centrul Clujului care le adăpostește. Între cele mai îndrăgite obiecte din colecție sunt sticluțele pentru Elixirul Dragostei, foarte populare mai cu seamă în preajma zilei de Dragobete. În colecție se păstrează patru recipiente din sticlă pictată manual, cu diferite reprezentări romantice (inimi, porumbei afrontaţi, cupluri, flori) realizate într-o manufactură din Transilvania la jumătatea secolului al XVIII-lea. Despre acestea, despre conținutul lor și despre diferitele ingrediente folosite pentru prepararea elixirelor, ne povestește dr. Ana Maria Gruia. Despre situația clădirii, despre istoricul ei și despre cum va arăta aceasta după amplele lucrări de restaurare ne vorbesc Dr. Felix Marcu, managerul muzeului și arhitectul Endre Ványolós , care coordonează restaurarea clădirii și a picturilor murale. Dacă sunteți fascinați de istoria farmaciei, pe pagina de facebook (https://www.facebook.com/colectiefarmacluj) și pe blogul colecției (http://farmacluj.blogspot.com) puteți găsi în fiecare zi postări super interesante despre boli și remediile lor, recipiente, instrumente medicale și multe alte curiozități legate de acest domeniu.
- Published in MUZEUL DE ACASĂ
Spada călăului orașului Cluj
În Evul Mediu legea era impusă prin intermediul unor pedepse destul de aspre, iar una dintre acestea era decapitarea. Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei, păstrează în colecția sa spada călăului orașului Cluj, care datează din secolul al XVI-lea, o spadă cu o lamă lată, cu vârful ușor rotunjit, cu două tăișuri și un mâner lung, îmbrăcat în piele, care se prindea cu ambele mâini. Cum era folosită, în baza cărei legi și cine putea fi decapitat, ne povestește istoricul Andrei Fărcaș. Dr. Diana Varga ne vorbește despre mecanismele punitive din Transilvania Evului Mediu în contextul sistemului juridic medieval și astfel aflăm că orașul Cluj avea ”jus gladii”, adică dreptul de a aplica pedeapsa capitală, un privilegiul acordat de rege orașelor importante. Tot colega noastră ne vorbește și despre câteva instrumente de penitență din colecția muzeului, utilizate în mediul călugărilor catolici, pentru autoflagelare.
- Published in MUZEUL DE ACASĂ
Cufărul Teréziei Kemény
În Transilvania secolelor XVII și XVIII nobilii călătoreau destul de mult și mereu aveau alături cuferele cu medicamente, pentru un tratament adecvat, la nevoie. Colecția de Istorie a Farmaciei din Cluj are în patrimoniul său un astfel de artefact, care a aparținut Teréziei Kemény. Cufărul, cu multe sertare și compartimente, este prețios prin faptul că păstrează toate sticluțele, fiecarea cu denumirea (în latină și maghiară) a substanței pe care o conținea, iar unele dintre acestea au conservat în interior și medicamentul: boabe de muștar, bezoare folosite în caz de otrăvire și multe altele, despre care aflăm de la colega noastră dr. Ana Maria Gruia. Dr. Márta Guttmann ne vorbește despre secretele substanțelor prezente în aceste sticluțe, iar dr. Diana Varga ne spune povestea Teréziei Kemény și a familiei sale. Dacă sunteți fascinați de istoria farmaciei, pe pagina de facebook (https://www.facebook.com/colectiefarmacluj) și pe blogul colecției (http://farmacluj.blogspot.com) puteți găsi în fiecare zi postări super interesante despre boli și remediile lor, recipiente, instrumente medicale și multe alte curiozități legate de acest domeniu.
- Published in MUZEUL DE ACASĂ
Clujul anului 1918
Călătoria noastră în timp ne-a purtat până în Clujul anului 1918, perioadă din care datează un obiect cu o poveste interesantă, aflat în colecția muzeului. Dr. Ioan Cârjă, de la Universitatea Babeș-Bolyai, ne conturează cadrul general al evenimentelor, iar colegul nostru, dr. Ovidiu Munteanu, ne spune povestea acestui panou cu inscripție, care, alături de steagul tricolor, a fost urcat pe sediul Senatului Național Român din Ardeal, situat în clădirea Băncii Economul, la 12 noiembrie 1918. Panoul a fost realizat de Sidonia Docan, care era “soră conducătoare de Cruce Roșie”, dar și secretară a Senatului. Colegul nostru Pompei Grapini ne vorbește despre această piesă, din punctul de vedere al specialistului restaurator.
- Published in MUZEUL DE ACASĂ
Cluj 1989.21.12
Astăzi vorbim despre anul 1989 și expoziția Cluj 1989.21.12. Cu această ocazie, Ovidiu Moldovan a realizat un interviu cu Radu Negru, un participant la evenimentele din 21 Decembrie1989, de la Cluj, care evocă momentul din Piața Unirii, unde mai mulți demonstranți au fost răniți și uciși de rafalele de gloanțe. Într-un montaj selectiv, Dr. Ioana Gruiță, curatorul expoziției, descrie cele mai importante exponate și o parte din conceptul pe care echipa de muzeografi și conservatori ai MNIT l-au pus în scenă, prin expoziția organizată tomai pentru a comemora 30 de ani de la revoluția română.
- Published in MUZEUL DE ACASĂ
Casa Wolphard-Kakas din Cluj-Napoca
Casa Wolphard-Kakas din Cluj-Napoca este una dintre puținele case renascentiste din Cluj care au mai rămas în picioare și care încă mai păstrează din elementele originale renascentiste. Deși fațada a fost reconstruită în secolul al XIX-lea, multe din elementele fațadei originale se află, în prezent, în lapidariul Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei. Mai multe depsre această casă și despre cei care au construit-o într-un interviu cu Mihály Melinda, istoric de artă și muzeograf în cadrul MNIT.
- Published in MUZEUL DE ACASĂ