Astăzi vorbim despre comori și nu despre orice fel de comori, ci despre comori dacice. Colegul nostru dr. Răzvan Mateescu ne spune povestea comorii lui Decebal, unde a fost ascunsă și ce valoare avea, așa cum reiese din textele antice.  Se pare că Traian a capturat din Dacia unul dintre cele mai mari tezaure ale antichității, care însuma aproximativ 165 de tone de aur si dublul cantității de argint. Dr. Agnes Găzdac ne vorbește despre binecunoscutele monede de aur de tip „Koson”, din care muzeul nostru deţine 26 de piese, iar Dr  Cristian Găzdac ne vorbește despre mirajul comorilor și despre o descoperire spectaculoasă, de 40000 de monede de aur, într-o peșteră din zona cetăților dacice.

Monedă de aur de tip „Koson”

Descoperirile arheologice şi o serie de reprezentări antice, în special scenele de pe Columna Traiană, aratătau că dacii foloseau ca arme ofensive sabia (curbă sau dreaptă), sica (pumnalul curb), cuţitul de lovit, lancea, suliţa şi arcul. Astăzi, colegii noștri, dr. Gabriela Gheorghiu, dr. Paul Pupeză și dr. Răzvan Mateescu, ne povestesc despre falx, o sabie curbă, cu lama lungă şi îngustă, ascuţită în partea ei concavă, un tip de artefact destul de rar, dar pe care îl puteți regăsi și în colecția muzeului nostru.

Astăzi vom afla multe informații interesante despre orașul nostru în perioada romană. Muzeul nostru deține în colecția sa o inscripție votivă care atestă rangul de minicipium pentru Napoca, în timpul împăratului Hadrian, acest artefact fiind considerat un fel de certificat de naștere al orașului roman. Dar ce înseamna municipium, care era denumirea romană a orașului, care erau limitele sale teritoriale, cine îl apăra, de ce a fost fondat aici și care era importanța acestui oraș? Pentru toate aceste întrebări primiți răspunsuri edificatoare de la colegii noștri, specialiști în perioada romană,  dr. Viorica Rusu Bolindeț și dr. George Cupcea. Despre soarta orașului după retragerea administrației romane, ne povestește dr. Radu Ardevan.

Altar votiv, Napoca (Cluj-Napoca, jud. Cluj)

[I(ovi) O(ptimo) M(aximo)] / Cons(ervatori) mu/nic(ipium) Aeli(um) / Hadr(ianum) Napoc(ensium) / cura IIvir(orum) q(uin)q(uennalium) / C(ai) Numeri(i) Deci/ani et Iuli(i) Ingenui / v(otum) s(olvit) l(ibens) m(erito).
Lui Iuppiter Optimus Maximus Conservator, municipiul Aelium Hadrianum al Napocensilor, prin grija duumviri-lor quinquennales Caius Numerius Decianus şi Iulius Ingenuus, a îndeplinit legământul, cu plăcere şi pe merit.

Inscripția atestă faptul că Napoca avea rangul de municipium.

Altar votiv, Napoca (Cluj-Napoca, jud. Cluj)

Libero Pa/tri deo / P(ublius) Ael(ius) Mar/cianus dec(urio) / col(oniae) Napoc(ensium) / pro sua et / suorum / v(otum) s(olvit) l(ibens) m(erito).
Zeului Liber Pater, Publius Aelius Marcianus, decurion al coloniei Napocensilor, a îndeplinit legământul cu plăcere şi pe merit, pentru sănătatea lui şi alor săi.
Acest altar era închinat lui Liber Pater, grecul Dionysos, zeul vinului de către un decurion (membru în senatul local, ordo decurionum) al coloniei Napoca, Publius Aelius Marcianus și atestă statutul de colonia al localității Napoca.

Astăzi, dr. Viorica Rusu Bolindeț, dr. Cristian Roman și dr. Radu Ardevan ne povestesc despre câteva artefacte de excepție din perioada romană și despre contextul în care acestea au apărut. Este vorba despre tăblițele cerate descoperite la Alburnus Maior, astăzi Roșia Montană.

Muzeul nostru deține în colecția sa una dintre aceste tăblițe, un contract legal de împrumut, care demonstrează cât de bine era organizat sistemul juridic roman, tăblițele fiind de altfel o sursă de documentare deosebită pentru istoricii care studiază viața în Dacia romană.

Astăzi, dr. Irina Nemeti ne vorbește despre viața spirituală a romanilor, alegând să ne spună povestea a două reliefuri votive din colecția muzeului. Artefactul dedicat zeiței Junona, soția lui Jupiter, zeița femeilor, a căsătoriei, a nașterii și a reînoirii, este un prilej de discuție despre religie, despre nivelul său oficial, dar și despre cel personal. Relieful votiv dedicat zeului Mithras, o altă piesă importantă din colecția noastră, prilejuiește o discuție despre un cult foarte popular în mediile militarizate. Mithras s-a născut, la fel ca și Iisus, în data de 25 decembrie, și era considerat zeu al luminii, al soarelui și al salvării, fiind ades invocat de soldații care se confruntau cu moartea și aveau nevoie de protecție.

Romanii aveau un dialog direct cu divinitatea prin intermediul inscripțiilor votive. Dr. Eugenia Beu Dachin ne vorbește despre modul în care textele acestea se transferau pe piatră, uneori cu greșeli de limbă, iar Sabin Grapini ne vorbește despre modul în care se pot restaura astfel de piese, pentru ca detaliile să fie accesibile specialiștilor.

Pentru cei care știu să le asculte, obiectele de uz cotidian spun numeroase povești despre viața celor care le-au produs și le-au folosit. Astăzi, colegii noștri, specialiști în perioada romană, ne vor povesti despre câteva obiecte de acest fel. Dr. Cristian Roman ne vorbește despre opaițe, obiecte pe care noi nu le mai folosim, dar care erau foarte prezente în viața romanilor. Recipientele de ceramică erau folosite pentru iluminat, dar se pare că aveau mult mai multe întrebuințări. Dr. Viorica Rusu Bolindeț ne vorbește despre vasele de tip terra sigillata, realizate în tipare, cu decoruri în relief, produse de lux care erau confecționate și la Micăsasa, în județul Sibiu. Decorul vaselor spunea uneori și o poveste, iar colega noastră ne vorbește despre un olar gal care a transpus pe vasele sale o versiune proprie a victoriei lui Traian asupra dacilor.

Dr. Radu Ardevan ne vorbește despre organizarea socială și politică în Imperiul Roman, despre obligațiile și îndatoririle cetățenilor de rând dar și ale decidenților. Aflăm modul în care se putea accede la o poziție de conducere în viața cetății, bogăția fiind o condiție obligatorie, dar nu suficientă, averea trebuia să provină din surse onorabile și trebuia chetuită onorabil.

Am vorbit până acum despre Clujul în perioada romană, despre credințe, despre obiecte de viață cotidiană, dar nu v-am povestit până unde se întindeau granițele provinciei după cucerirea romană, pentru că nu întregul teritoriu al României de astăzi făcea parte din Dacia Romană. Frontiera fortificată a Imperiului Roman, denumită limes, avea în total 5000 km, din care aproximativ 1500 km se găseau pe teritoriul țării noastre.

Dr. Felix Marcu, managerul MNIT, dar și președintele Comisiei Naționale Limes, ne spune mai multe despre sistemul extrem de complex de fortificații (turnuri, valuri de pământ, ziduri, fortificații de mici dimensiuni, castre) pe care Imperiului Roman l-a construit pe teritoriul României. Dr. George Cupcea, ne vorbește despre trupele staționate pe limes, care aveau un rol de supraveghere și de vămuire a celor mai importante căi de acces înspre Transilvania, iar dr. Ioan Opriș ne povestește despre motivele pentru care romanii s-au retras din aceste teritorii.

Una dintre expozițiile recent organizate de MNIT, care a reunit cele mai spectaculoase piese de vestimentaţie şi podoabă din colecţia premodernă a muzeului, a fost Cornul abundenței. Luxul în lumea nobiliară transilvăneană. Dr. Diana Iegar, curatorul expoziției, ne spune astăzi povestea unor piese de îmbrăcăminte și de podoabă meșteșugit lucrate, descoperite în cripta bisericii reformate de la Cetatea de Baltă, în care fuseseră înmormântate Sofia Kendi, soția aristocratului transilvănean Melchior Bogathi, mama și bunica sa. Acestea au fost descoperite cu ocazia renovării bisericii, în anul 1897. Dr. Ana Maria Gruia ne oferă mai multe detalii despre specificul producțiilor artistice în Transilvania secolului al XVI-lea, iar Ioana Cova, restaurator textile și conservator, ne vorbește despre modul în care se consolidează și se restaurează obiectele de patrimoniu din material textil, deosebit de fragile și de prețioase.

În perioada medievală, dacă trăiai în Claudiopolis/ Kolozsvár /Clausenburg, erai proprietarul unei case sau al unui teren și îți plăteai taxele, atunci te puteai numi un orășean cu drepturi depline. În funcție de meseria pe care o practicau, orășenii se organizau în asociații meșteșugărești, denumite bresle. Breslele aveau un rol economic, politic și administrativ în viaţa orașului și tot ele asigurau costurile apărării şi renovării sistmului de fortificații. Colega noastră Dr. Diana Iegar ne vorbește despre cele mai puternice bresle din Cluj și cum puteai ajunge membrul unei asemenea bresle. Ioana Cova, conservator al muzeului, ne vorbește despre modul de expunere a unui obiect deosebit, o carte a breslei aurarilor din Cluj, care datează din secolul al XVI-lea.

Cartea de modele a breslei aurarilor din Cluj, (Cluj-Napoca, jud. Cluj)

Astăzi vorbim despre un obiect deosebit din colecția muzeului, o carafă din sticlă trasparentă, produsă în atelierul de sticlă de la Porumbacu, în secolul al XVII-lea. Artefactul este un bun pretext pentru o discuție despre istoria sticlei, iar dr. Ana Maria Gruia ne povestește despre originile tehnologiei, dar și despre celebra sticlă de Murano, produsă la Veneția, încă din secolul al XIII-lea. Dr. Andrea Demjén ne vorbește despre atelierul de sticlă de la Prumbacu, a cărui activitate este menţionată documentar în prima jumătate a secolului al XVII-lea, în Ţara Făgăraşului. În anul 1619 acolo au fost aduși meșteri venețieni care știau să producă o sticlă de calitate superioară și astfel aflăm mai multe și despre motivele pentru care obiectul păstrat la muzeu are o valoare istorică importantă pentru Transilvania.