MUZEUL DE ACASĂ

04.06.2020

Casa Wolphard-Kakas din Cluj-Napoca este una dintre puținele case renascentiste din Cluj care au mai rămas în picioare și care încă mai păstrează din elementele originale renascentiste. Deși fațada a fost reconstruită în secolul al XIX-lea, multe din elementele fațadei originale se află, în prezent, în lapidariul Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei. Mai multe depsre această casă și despre cei care au construit-o într-un interviu cu Mihály Melinda, istoric de artă și muzeograf în cadrul MNIT.

25.05.2020

Astăzi vorbim despre anul 1989 și expoziția Cluj 1989.21.12. Cu această ocazie, Ovidiu Moldovan a realizat un interviu cu Radu Negru, un participant la evenimentele din 21 Decembrie1989, de la Cluj, care evocă momentul din Piața Unirii, unde mai mulți demonstranți au fost răniți și uciși de rafalele de gloanțe. Într-un montaj selectiv, Dr. Ioana Gruiță, curatorul expoziției, descrie cele mai importante exponate și o parte din conceptul pe care echipa de muzeografi și conservatori ai MNIT l-au pus în scenă, prin expoziția organizată tomai pentru a comemora 30 de ani de la revoluția română.

22.05.2020

Călătoria noastră în timp ne-a purtat până în Clujul anului 1918, perioadă din care datează un obiect cu o poveste interesantă, aflat în colecția muzeului. Dr. Ioan Cârjă, de la Universitatea Babeș-Bolyai, ne conturează cadrul general al evenimentelor, iar colegul nostru, dr. Ovidiu Munteanu, ne spune povestea acestui panou cu inscripție, care, alături de steagul tricolor, a fost urcat pe sediul Senatului Național Român din Ardeal, situat în clădirea Băncii Economul, la 12 noiembrie 1918. Panoul a fost realizat de Sidonia Docan, care era “soră conducătoare de Cruce Roșie”, dar și secretară a Senatului. Colegul nostru Pompei Grapini ne vorbește despre această piesă, din punctul de vedere al specialistului restaurator.

13.05.2020

În Transilvania secolelor XVII și XVIII nobilii călătoreau destul de mult și mereu aveau alături cuferele cu medicamente, pentru un tratament adecvat, la nevoie. Colecția de Istorie a Farmaciei din Cluj are în patrimoniul său un astfel de artefact, care a aparținut Teréziei Kemény. Cufărul, cu multe sertare și compartimente, este prețios prin faptul că păstrează toate sticluțele, fiecarea cu denumirea (în latină și maghiară) a substanței pe care o conținea, iar unele dintre acestea au conservat în interior și medicamentul: boabe de muștar, bezoare folosite  în caz de otrăvire și multe altele, despre care aflăm de la colega noastră dr. Ana Maria Gruia.  Dr. Márta Guttmann ne vorbește despre secretele substanțelor prezente în aceste sticluțe, iar dr. Diana Varga ne spune povestea Teréziei Kemény și a familiei sale. Dacă sunteți fascinați de istoria farmaciei, pe pagina de facebook (https://www.facebook.com/colectiefarmacluj) și pe blogul colecției (http://farmacluj.blogspot.com) puteți găsi în fiecare zi postări  super interesante despre boli și remediile lor, recipiente, instrumente medicale și multe alte curiozități legate de acest domeniu.

11.05.2020

În Evul Mediu legea era impusă prin intermediul unor pedepse destul de aspre, iar una dintre acestea era decapitarea. Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei, păstrează în colecția sa spada călăului orașului Cluj, care datează din secolul al XVI-lea, o spadă cu o lamă lată, cu vârful ușor rotunjit, cu două tăișuri și un mâner lung, îmbrăcat în piele, care se prindea cu ambele mâini. Cum era folosită, în baza cărei legi și cine putea fi decapitat, ne povestește istoricul Andrei Fărcaș. Dr. Diana Varga ne vorbește despre mecanismele punitive din Transilvania Evului Mediu în contextul sistemului juridic medieval și astfel aflăm că orașul Cluj avea ”jus gladii”, adică  dreptul de a aplica pedeapsa capitală, un privilegiul acordat de rege orașelor importante. Tot colega noastră ne vorbește și despre câteva instrumente de penitență din colecția muzeului, utilizate în mediul călugărilor catolici, pentru autoflagelare.

8.05.2020

Colecţia de Istorie a Farmaciei este binecunoscută atât pentru exponatele sale, cât și pentru clădirea din centrul Clujului care le adăpostește. Între cele mai îndrăgite obiecte din colecție sunt sticluțele pentru Elixirul Dragostei, foarte populare mai cu seamă în preajma zilei de Dragobete. În colecție se păstrează patru recipiente din sticlă pictată manual, cu diferite reprezentări romantice (inimi, porumbei afrontaţi, cupluri, flori) realizate într-o manufactură din Transilvania la jumătatea secolului al XVIII-lea. Despre acestea, despre conținutul lor și despre diferitele ingrediente folosite pentru prepararea elixirelor, ne povestește dr. Ana Maria Gruia. Despre situația clădirii, despre istoricul ei și despre cum va arăta aceasta după amplele lucrări de restaurare ne vorbesc Dr. Felix Marcu, managerul muzeului și arhitectul Endre Ványolós , care coordonează restaurarea clădirii și a picturilor murale. Dacă sunteți fascinați de istoria farmaciei, pe pagina de facebook (https://www.facebook.com/colectiefarmacluj) și pe blogul colecției (http://farmacluj.blogspot.com) puteți găsi în fiecare zi postări  super interesante despre boli și remediile lor, recipiente, instrumente medicale și multe alte curiozități legate de acest domeniu.

6.05.2020

După intrarea triumfală în Alba Iulia, Mihai Viteazul a avut o emisiune monetară, cu un tiraj destul de redus, din care se păstrează o singură piesă originală, la Viena, și foarte puține copii mai târzii, una dintre acestea făcând parte din colecția numismatică a Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei. Copia de la muzeu, executată de un gravor german în jurul anului 1825, se deosebește prin gramaj de originalul de la Viena. Despre toate acestea, despre contextul în care a apărut această medalie, dar și despre portretul de pe piesa emisă în anul 1600, care probabil este cel mai apropiat de înfățișarea reală a lui Mihi Vitezul, ne povestește Dr. Livia Călian. Despre medalii și despre arta gravurii în perioada barocă, epoca de glorie a medalisticii, în care au fost realizate numeroase capodopere ale genului, ne povestește Dr. Claudia Bonța.

4.05.2020

Astăzi vorbim despre un obiect deosebit din colecția muzeului, o carafă din sticlă trasparentă, produsă în atelierul de sticlă de la Porumbacu, în secolul al XVII-lea. Artefactul este un bun pretext pentru o discuție despre istoria sticlei, iar dr. Ana Maria Gruia ne povestește despre originile tehnologiei, dar și despre celebra sticlă de Murano, produsă la Veneția, încă din secolul al XIII-lea. Dr. Andrea Demjén ne vorbește despre atelierul de sticlă de la Prumbacu, a cărui activitate este menţionată documentar în prima jumătate a secolului al XVII-lea, în Ţara Făgăraşului. În anul 1619 acolo au fost aduși meșteri venețieni care știau să producă o sticlă de calitate superioară și astfel aflăm mai multe și despre motivele pentru care obiectul păstrat la muzeu are o valoare istorică importantă pentru Transilvania.

2.05.2020

În perioada medievală, dacă trăiai în Claudiopolis/ Kolozsvár /Clausenburg, erai proprietarul unei case sau al unui teren și îți plăteai taxele, atunci te puteai numi un orășean cu drepturi depline. În funcție de meseria pe care o practicau, orășenii se organizau în asociații meșteșugărești, denumite bresle. Breslele aveau un rol economic, politic și administrativ în viaţa orașului și tot ele asigurau costurile apărării şi renovării sistmului de fortificații. Colega noastră Dr. Diana Iegar ne vorbește despre cele mai puternice bresle din Cluj și cum puteai ajunge membrul unei asemenea bresle. Ioana Cova, conservator al muzeului, ne vorbește despre modul de expunere a unui obiect deosebit, o carte a breslei aurarilor din Cluj, care datează din secolul al XVI-lea.

29.04.2020

Una dintre expozițiile recent organizate de MNIT, care a reunit cele mai spectaculoase piese de vestimentaţie şi podoabă din colecţia premodernă a muzeului, a fost Cornul abundenței. Luxul în lumea nobiliară transilvăneană. Dr. Diana Iegar, curatorul expoziției, ne spune astăzi povestea unor piese de îmbrăcăminte și de podoabă meșteșugit lucrate, descoperite în cripta bisericii reformate de la Cetatea de Baltă, în care fuseseră înmormântate Sofia Kendi, soția aristocratului transilvănean Melchior Bogathi, mama și bunica sa. Acestea au fost descoperite cu ocazia renovării bisericii, în anul 1897. Dr. Ana Maria Gruia ne oferă mai multe detalii despre specificul producțiilor artistice în Transilvania secolului al XVI-lea, iar Ioana Cova, restaurator textile și conservator, ne vorbește despre modul în care se consolidează și se restaurează obiectele de patrimoniu din material textil, deosebit de fragile și de prețioase.

27.04.2020

Am vorbit până acum despre Clujul în perioada romană, despre credințe, despre obiecte de viață cotidiană, dar nu v-am povestit până unde se întindeau granițele provinciei după cucerirea romană, pentru că nu întregul teritoriu al României de astăzi făcea parte din Dacia Romană. Frontiera fortificată a Imperiului Roman, denumită limes, avea în total 5000 km, din care aproximativ 1500 km se găseau pe teritoriul țării noastre.

Dr. Felix Marcu, managerul MNIT, dar și președintele Comisiei Naționale Limes, ne spune mai multe despre sistemul extrem de complex de fortificații (turnuri, valuri de pământ, ziduri, fortificații de mici dimensiuni, castre) pe care Imperiului Roman l-a construit pe teritoriul României. Dr. George Cupcea, ne vorbește despre trupele staționate pe limes, care aveau un rol de supraveghere și de vămuire a celor mai importante căi de acces înspre Transilvania, iar dr. Ioan Opriș ne povestește despre motivele pentru care romanii s-au retras din aceste teritorii.