Zona supusă cercetării arheologice preventive se află pe teritoriul actual al comunei Iclod (Nagyiklód / Grossikladen), jud. Cluj, la limita intravilanelor comunei Iclod și a satului Livada (Dengeleg), de-a lungul DN1C/E576, care trece la sud-est de aceasta. Suprafața cercetată de noi se află parțial în zona de protecție a sitului de la Iclod – Pământul Vlădicii și parțial în afara acesteia, spre nord-est. S-a decapat mecanic şi a fost cercetată întreaga suprafață de cca. 0,5 ha. În urma cercetării preventive s-au descoperit 71 de complexe arheologice: gropi (46), morminte (14) și șanțuri (11) datând din epoca neolitică, ce-a de-a doua epocă a fierului și perioada modernă/contemporană. Descoperirile făcute evidențiază ceea ce cercetările arheologice din vecinătate au confirmat deja: zona a fost intens ocupată de-a lungul timpului, descoperindu-se atât complexe funerare cât şi elemente de habitat.

Foto: suprafața după decaparea mecanică; artefactele de epocă neolitica. Paul Pupeză (resp. șantier), Szabolcs Nagy, Malvinka Urák

Un colectiv de arheologi de la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei a desfășurat cercetări arheologice preventive pe tronsonul 3A2 Nădășelu-Topa Mică al autostrăzii Transilvania. În urma săpăturilor efectuate au fost identificate și parțial cercetate 16 situri arheologice (numerotate convențional de la 1 la 16). Lucrările au început în anul 2017, dar întrerupte după câteva luni, din motive independente de cercetarea arheologică. Descoperirile de pe acest sector de autostradă acoperă o perioadă cronologică largă din preistorie și până în epoca medievală timpurie. Dintre acestea merită amintite descoperirea unui drum roman din zona localității Nădășel și a unui cimitir din epoca migrațiilor (gepidă) din apropierea localității Șardu. Acestea se adaugă celor din 2017, anume un sat roman la nord de satul Sânpaul, unul medieval în apropierea Mihăieștiului și o așezare neolitică foarte întinsă la Topa Mică.

Sarmizegetusa, judeţul Hunedoara 

Colonia întemeiată de Traian în Ţara Haţegului a fost metropola celorlalte oraşe din Dacia romană şi un adevărat model cultural pentru restul provinciei. Sarmizegetusa era centrul cultului imperial şi tot acolo se întrunea parlamentul provincial (concilium trium Daciarum). Iniţial oraşul a avut 22,5 ha şi era destinat pentru circa 1.000 de familii de colonişti. În două-trei generaţii aşezarea s-a extins mult dincolo de limitele iniţiale, atingând la începutul sec. III aproximativ 70 ha şi nu mai puţin de 15-20.000 de locuitori.

După cel de al II-lea Război Mondial săpăturile în Sarmizegetusa romană au continuat aproape neîntrerupt şi au fost cercetate templele din zona sacră de la nord de oraş, sediul guvernatorului financiar al Daciei Apulensis,  amfiteatrul şi forul traianic şi cel de al doilea for al oraşului, cu templul capitolin.

Unul dintre cele mai bine conservate castre auxiliare din Dacia este cel de la Bologa. Situat în com. Poieni, jud. Cluj, pe granița de nord-vest a Daciei Porolissensis, stă pe un platou înălțat pe malul drept al Crișului Repede. Cu o denumire antică încă nesigură (Resculum sau Rucconium), castrul a fost garnizoana a două trupe auxiliare distincte, dintre care una având și un contingent de cavalerie: cohors I Aelia Gaesatorum și cohors II Hispanorum.

Fortificația se prezintă vizitatorului într-un mod impresionant, marcată de un careu larg de vegetație cățărată pe valul conservat pe alocuri pe o înălțime ce depășește chiar 2 m. Alături de acesta, pe aproape întreg perimetrul mai sunt vizibile cele două șanțuri de fortificare. Având o formă rectangulară, cu dimensiunile de 160 x 125 m, castrul este orientat aproximativ spre nord, direcția frontierei din zonă. Sistemul de fortificație, toate porțile și bastioanele de colț, precum și clădirile din latus praetorii au fost cercetate în perioada interbelică de către M. Macrea și în anii 60-70, de către N. Gudea.

În anul 2012, o echipă coordonată de F. Marcu a reluat cercetările în zona centrală a castrului, căutând să identifice și să cerceteze clădirea praetorium, reședința comandantului, cavaler roman, îndoielnic reconstituită anterior de N. Gudea

Rezultatele de până acum au scos la iveală o casă cu plan de tip mediteraneean, adică având o curte interioară înconjurată de încăperi pe toate laturile. Cel puțin încăperile de pe latura de est au fost încălzite prin sistemul hypocaustum și prezintă niște pereți de compartimentare remarcabili, alcătuiți din bârne de lemn și piatră legate cu mortar.

În jurul curții se afla un portic din care au supraviețuit numai urmele unor gropi de stâlpi imenși. Partea din față (de nord) pare să fi avut o destinație mai practică, de organizare, instalațiile și structurile descoperite aici indicând funcționalități care variază de la bucătărie la depozit și mici ateliere. Latura de vest este puternic distrusă și spoliată, însă cercetările în această zonă a clădirii ne-au permis identificarea a cel puțin două faze de lemn remarcabil păstrate și suprapuse parțial.

Cronologia clădirii este dificil de stabilit, însă se pare că la un moment dat, după sfârșitul epocii Severiene, partea cea mai solidă a clădirii este distrusă, ocupată doar parțial, în colțul de sud-est, prin construcția unor instalații pentru o clădire ușoară, cu o podea din lut plasat pe țigle ștampilate refolosite.

Descoperirile sunt de asemenea remarcabile, de la bijuterii din metale prețioase la piese de îmbrăcăminte și harnașament, destul de mult armament și echipament militar, vase de metal și sticlă, dar și fragmente întregibile de fereastră, unice până acum în Dacia.

Cercetările la praetorium din Bologa se apropie de o concluzie, iar intenția colectivului este valorificarea acestora prin publicarea unui studiu monografic și prin aplicația pentru un proiect de restaurare și conservare, care să facă aceste rezultate prezentabile publicului. Tot cu acest ultim scop, în 2014, s-a realizat și dezvelirea porții de nord (praetoria), în vederea realizării documentației necesare unui proiect de restaurare și valorificare.

Castrul auxiliar de la Bologa și așezarea civilă adiacentă fac parte din Lista Indicativă Națională a României pentru UNESCO și urmează a fi înscrise pe Lista Patrimoniului Mondial.

11 august 2022

Asociația Foștilor Deținuți Politici din România împreună cu Secția Parchetelor Militare din cadrul Parchetului General, în parteneriat cu Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei au organizat cea de-a IX-a campanie de investigații arheologice în Cimitirul lipovenesc din satul Periprava, com. C.A. Rosetti, jud. Tulcea. Acțiunea s-a desfășurat în perioada 1-11 august 2022 și a continuat căutările pentru descoperirea și recuperarea rămășițelor pământești ale deținuților politici decedați în fosta colonie penitenciară. În această campanie au fost executate trei unități de săpătură, fiind identificate opt morminte de deținuți, care se adaugă celor 66 descoperite în campaniile anterioare. Osemintele acestora au fost recuperate, intrând într-un circuit ce presupune efectuarea expertizelor medico-legale și antropologice, apoi a celor genetice de identificare. Decesele din acest lagăr de muncă au fost cauzate de înfometare și frig, de lipsa apei potabile și a asistenței medicale, de accidentele intervenite pe fondul condițiilor de muncă istovitoare și de regimul de detenție pe care mulți l-au îndurat în locurile unde au fost încarcerați anterior. Toate acestea au fost potențate de condițiile de viață existente în Deltă și de comportamentul abuziv și deseori violent al unor angajați ai coloniei. Investigațiile arheologice s-au desfășurat în prezența procurorului militar însărcinat cu cercetarea judiciară a cazului, fiind coordonate de Gheorghe Petrov.