Pe o suprafața afectată de o clădire modernă, arheologii MNIT au efectuat o cercetare arheologică preventivă, în scopul salvării și documentării vestigiilor conservate.

Principalele rezultate ale săpăturii au fost aduse de sondajul S1A. În acesta a fost identificată incinta castrului roman care astfel poate fi pusă mult mai exact pe un plan general – până la momentul actual din cauza clădirilor moderne și a castelului, poziția exactă a colțului nord-estic al castrului nu putea fi clar delimitată. Spre interiorul castrului s-au cercetat mai multe refaceri ale valului (agger), respectiv o mică parte din drumul de rond (via sagularis). În fața incintei, spre exterior au fost identificate două șanțuri.

Rezultatele remarcabile au fost propuse de către specialiști pentru conservare in situ și punere în valoare.

În cadrul unui proiect de restaurare parțială a clădirii centrale din castrul de la Cigmău (jud. Hunedoara), arheologii MNIT au realizat un diagnostic arheologic intruziv în zona camerei stindardelor (aedes), care, în mod excepțional pentru castrele auxiliare din Dacia romană, prezintă și o încăpere securizată în subsol (aerarium).

În cursul cercetărilor, au fost identificate cotele de fundare a zidurilor ce compun încăperea, fără însă ca să se fi păstrat un nivel de călcare superior sau urmele unor eventuale bolți.

Scopul proiectului este conservarea ruinelor și eventuala lor punere în valoare, în zona încăperilor din spate ale clădirii comandamentului de la CIgmău, mai precis a aerarium-ului, un unicat la nivelul provinciei Dacia și o raritate și Imperiul roman.

Pentru apărarea Daciei nordice, după războaiele marcomanice, a fost adusă la Potaissa de la Troesmis (Moesia Inferior) legiunea V Macedonica. Unitatea a fost dislocată pe frontul marcomanic, dar este probabil ca o vexilație de construcție să fi ales deja locul amplasarii noului castru lângă vicus-ul Potaissa, pe malul râului Arieș. După pacea de la începutul domniei lui Commodus legiunea campează la Potaissa de unde va pleca doar odată cu retragerea armatei și administrației romane din Dacia în timpul împăratului Aurelianus (270-275 p.Chr.).

În anul 1971, cu ocazia excavărilor pentru construirea rezervoarelor de apă ale orașului, au început săpăturile arheologice sistematice, care au continuat de atunci anual, fără întrerupere. Cercetările arheologice sistematice se desfășoară și în prezent, putând fi numărate 52 de campanii anuale. Responsabilii acestor cercetări a fost, în 1971-1972 Constantin Daicoviciu, în 1973-2013, Mihai Bărbulescu, iar din 2014 până în 2023, Sorin Nemeti.

Din cercetările efectuate rezultă că avem a face cu un castru legionar tipic pentru cele construite în epoca împăratului Marcus Aurelius. Cu suprafața de 23,37 ha castrul de la Potaissa se înscrie în dimensiunile obișnuite castrelor de legiune. Cercetările au fost publicate în lucrări cu caracter monografic, articole și studii care tratează diferite materiale descoperite în fortificația legionară și rapoarte arheologice anuale.

Campaniile succesive au condus la dezvelirea mai multor obiective arheologice: între 1971-1974 s-au cercetat barăcile și complexul de horrea din latus praetorii sinistrum, între 1975-1977 barăcile, bastionul din colțul nord-vestic și porta decumana, între 1978-1986 clădirea comandamentului (principia), între 1987-1992 baraca cohortei milliaria din latus praetorii dextrum. Mai multe campanii arheologice din anii 1993, 1995-2007 au avut drept scop cercetarea băilor castrului (thermae). În anul 1994 și anii 2008-2011 s-au continuat cercetările la clădirea comandamentului fiind dezvelite porticele, respectiv curtea acestui edificiu. Între anii 2012-2016 s-a cercetat zona praetentura sinistra unde a fost identificat complexul de centuriae (S. Nemeti). În anii 2017-2024 cercetările s-au concentrat asupra zonei de locuire civilă de la nord-vest de castru, în ceea ce se presupune a fi fost canabae-le.

Au fost acoperite cu pământ cazărmile și complexul de grânare și au fost executate lucrări de conservare fiind vizitabile clădirea comandamentului (principia), termele, porta decumana, bastionul de colț și bastionul de curtină. În ultimele campanii anuale de săpături arheologice au fost conservate primar ruinele care rămân vizibile. Din anul 2020 a demarat proiectul „Restaurarea, punerea în valoare și introducerea în circuitul turistic a Castrului Legiunii V Macedonica, Potaissa-Turda” finanțat prin: „Programul Operational Regional 2014-2020 – Axa prioritara 5”, având ca obiectiv reabilitarea sitului în vederea introducerii în circuitul turistic.

Șantierul arheologic Potaissa – Turda, campania 2024

Între anii 2017-2021 a fost cercetat un edificiu de tip domus, o casă din așezarea civilă (canabae) aflată lângă castrul legiunii.

În cursul campaniilor din anii 2022-2024 cercetările au contribuit la completarea planimetriei așezării civile, fiind continuate cercetările începute anterior în zona civilă prin investigarea unei suprafețe din zona centrală a rezervației, în vecinătatea drumului care traversează canabae-le ieșind prin porta decumana. A fost identificat un edificiu civil (Domus II) iar în campania din anul 2024 au fost cercetate în suprafață camerele ale acestuia.

19-30 august 2024

Campanie de cercetări arheologice – Ulpia Traiana Sarmizegetusa (poarta de intrare în for – Propylon / palatul procuratorului financiar – Domus procuratoris / zona intrare în situl arheologic de la Sarmizegetusa)

până la 30 august 2024

În urma lucrărilor de reabilitare ce privesc zonele Parcului I.L Caragiale și străzile din vecinătatea sa au fost cercetate și mai multe zone din punct de vedere arheologic. În urma investigațiilor demarate începând cu luna ianuarie 2024 au fost dezvelite mai multe zidării istorice aparținând epocilor romana, medievală și modernă.

Pentru epocă romană, pe lângă materialul ceramic și fragmentele arhitectonice reutilizate, putem menționa că a fost descoperită parțial o clădire de dimensiuni mari și zidul de incintă cu parte din elevație într-un punct. Zidul medieval se suprapune peste cel roman, însă notabilă este si descoperirea parțială a unei porți pe latura nordică menționată documentar în secolul al XV-lea, însă la momentul descoperirii au fost constatate și refaceri mai târzii. Pentru epoca modernă în principal putem aminti descoperirea parțială a zidurilor unei berării și a unei școli de corecție ce se aflau în zona parcului în secolul al XIX-lea. Ultimele sunt atestate documentar și apar și în fotografiile vremii. Porțiuni din zidurile roman și medieval, dată fiind starea foarte bună de conservare, vor fi restaurate și puse în valoare istorico-arheologică în cadrul parcului, ele putând fi vizitate de către publicul interesat.

 Responsabil științific șantier dr. George Cupcea, în colaborare cu dr. Cosmin Onofrei și dr. Viorica Rusu-Bolindeț (MNIT), dr. Sorin Cociș (Institutul de Arheologie și Istoria Artei, Filiala Academiei, Cluj-Napoca), dr. Radu Lupescu (Universitatea Sapietia, Cluj-Napoca), Todika Raul, Necșe Karina, Csaba Danél. Beneficiar: Primăria municipiului Cluj-Napoca, executant: firma de construcții SC NordConForest SA. Pentru informații suplimentare vezi:https://www.rfi.fr/ro/rom%C3%A2nia/20240313-zid-din-perioada-imperiului-roman-descoperit-la-cluj-napoca

iunie – septembrie 2024

În această perioadă au fost făcute cercetări arheologice sistematice la Grădiștea de Munte – Sarmizegetusa Regia, Luncani – Piatra Roșie și Costești-Cetățuie.

La Sarmizegetusa Regia au continuat săpăturile pe terasa a IX-a, din componența sanctuarului, fiind descoperite vestigii ale diferitelor construcții ridicate aici în antichitatea dacică (templul de tipul aliniamentelor, zidul de susținere, structuri cu rol de delimitare etc.).

La Piatra Roșie, cercetările au vizat platoul fortificației, pentru a documenta templul și clădirea k-o, identificate încă din cursul săpăturilor coordonate de Constantin Daicoviciu, în anul 1949.

La Costești-Cetățuie, reluarea săpăturilor a avut un rezultat remarcabil, pe una dintre terasele sud-estice ale dealului fiind descoperite bazele de calcare ale unui edificiu de cult necunoscut până în prezent.

Cercetările au fost finanțate de Ministerul Culturii și de Consiliul Județean Hunedoara, iar echipa a fost compusă din arheologi şi studenţi ai Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei, Universităţii Babeş-Bolyai, Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane, Muzeului Judeţean Mureş, Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan”.