Proiectul de restaurare al porții praetoria (de nord) a castrului de la Bologa, finanțat prin PNRR – Ruta castrelor, a prilejuit cercetări preventive pe incinta de nord, la mai bine de 4 decenii după cele realizate de N. Gudea, desfășurate în lunile iunie-iulie și octombrie.

Rezultatele au fost foarte interesante, fiindcă au fost scoase la iveală cel puțin două faze ale incintei. Prima, faza de lemn, prezenta un val de pământ pe coama căruia stătea o palisadă de lemn, și care avea în față două șanțuri în „V”. La suprafața valului au mai fost identificate și urmele unor structuri de lemn pe stâlpi, care puteau să fi făcut parte din instalațiile de poartă sau turn de poartă. Faza de piatră are deja un zid de incintă de piatră, lat de 1,40 m, și două șanțuri foarte late în față (de 5, respectiv 7 m). Tot în această etapă, poarta, cu cele două turnuri de piatră, va fi fost blocată, la un moment dat, pentru a restricționa circulația pe acest traseu.

Cercetările ne-au ajutat să înțelegem mai bine maniera de funcționare a incintei castrului și succesiunea stratigrafică a sitului în general.

În perioada martie–iunie 2023 au fost reluate și finalizate cercetările arheologice în cadrul proiectului de reabilitare a Castelului Barcsay-Bánffy de la Gilău. Săpăturile din 2023 au afectat zona din fața aripii estice a castelului și au identificat elementele sistemului defensiv, precum și urmele unei clădiri.

În cadrul proiectului de reabilitare a Castelului Barcsay-Bánffy de la Gilău au fost continuate și finalizate săpăturile arheologice preventive inițiate în anii precedenți. Castelul este amplasat în imediata vecinătate a castrului auxiliar roman de cavalerie, în care a staționat ala Siliana. Prima menționare a cetății se datează din 1428, când aceasta a fost proprietatea episcopului Transilvaniei. Legat de clădirile din evul mediu dispunem doar de câteva date documentare sporadice, respectiv de câteva elemente arhitecturale renascentiste târzii. Mult mai bine documentată este epoca modernă timpurie, în primul rând reamenajările inițiate în 1639 de către principele György Rákóczi I. În urma acestora clădirile din curtea cetății medievale au fost demolate, iar cele noi construite au fost lipite de zidul de incintă, transformând astfel cetatea medievală într-un castel patrulater cu patru aripi și cu câte un turn în cele patru colțuri. Castelul a fost înconjurat de un șanț lat de apărare. După această perioadă de înflorire, în timpul răscoalei conduse de Francisc Rákóczi al II-lea castelul, aflat la vremea aceea în proprietatea familiei Bánffy, a fost asediat de mai multe ori și apoi lăsat în paragină. Ultima reconstruire a avut loc în secolul al XIX-lea, când a fost astupat și șanțul de apărare.

Cercetările în primăvara–vara anului 2023 s-au desfășurat la est de castel. În fața turnului nord-estic și cel sud-estic a fost surprins șanțul de apărare și zidul de contraescarpă al acestuia care a înconjurat castelul, fiind identificat în mai multe puncte pe parcursul cercetărilor anterioare. În fața șanțului mare a fost descoperit în ambele puncte menționate încă un șanț de dimensiuni mai mici, paralel cu acesta. La aprox. 30 m est de la aripa estică a castelului a fost identificat colțul unei clădiri cu ziduri din piatră, probabil din epoca medievală târzie – modernă timpurie. Clarificarea cronologiei și a funcționalității acesteia necesită cercetări suplimentare în viitor.

1

Image 1 of 4