Proiectul „Conservarea subterană a ruinelor din situl arheologic de la Micia-Vețel (Castru- Zona 2), comuna Vețel, jud. Hunedoara, cod LMI HD-I-m-A-03214.02” a fost elaborat în urma propunerilor colectivului de cercetare arheologică a Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei în urma cercetărilor arheologice preventive din 2020. Atât cercetarea arheologică preventivă cât și ulterior proiectul de conservare și valorificare au fost necesare cu ocazia implementării obiectivului „Reabilitarea liniei de cale ferată Frontiera – Curtici – Simeria, parte componentă a Coridorului IV Pan – European pentru circulația trenurilor cu viteză maximă de 160 km/h: Tronsonul 3:  Simeria – Gurasada”.

Proiectul de conservare și valorificare a fost coordonat de Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei având ca proiectant general Institutul Național al Patrimoniului. Proiectul a primit aviz favorabil în Comisia zonală a monumentelor istorice și în Comisia Națională de Arheologie, urmând a fi propus spre avizare la Comisia Națională a Monumentelor Istorice.

Proiectul propus are două componente. O componentă de conservare subterană a ruinelor arheologice și o componentă de amenajare peisageră și turistică.

• Se propune restaurarea primară a zidurilor antice – operațiuni de îndepărtare a vegetației prezente pe suprafețele litice, de consolidare a bucăților de piatră desprinse și de consolidare prin impregnare a unor zone ale materiei litice decoezive;
  • Se propun lucrări de terasamente (microtopografii) pentru conservarea subterană a zidurilor antice;
  • Pentru marcarea sitului și facilitarea vizitării acestuia, se propun lucrări de amenajare a unor platforme minerale și lucrări de înverzire.

Studiul de fundamentare istoric-științifică pentru delimitarea zonelor de protecție a monumentelor istorice necesar elaborării documentației de urbanism PUZCP pentru obiectivele „Intrare în Forul lui Traian” și „Clădire cu spații muzeale și anexe, acces sit arheologic” din cadrul sitului arheologic Colonia Ulpia Traiana Sarmizegetusa a fost elaborat de un colectiv coordonat de Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei. Acest studiu de fundamentare a avut mai multe componente ce au vizat atât cercetare teoretică cât și cercetare de teren. Astfel studiul a fost compus din Studiu istorico-arheologic, Studiu istoric de fundamentare, Studiu peisagistic și Studiu de delimitare a zonelor de protecție. În urma acestor studii au fost propuse recomandări cu privire la protecția monumentelor istorice și a sitului arheologic, fiind delimitate topografic zonele de protecție. Suprafețele propuse ale sitului și zonei sale de protecție – împreună – vor forma teritoriul Zonei Protejate Ulpia Traiana Sarmizegetusa. După avizarea delimitărilor, de către Ministerul Culturii (Comisia Națională de Arheologie, Comisia Națională a Monumentelor Istorice), alături de fișele analitice de inventariere a siturilor arheologice (FAI-S anexa Studiului istorico-arheologic) vor fi transpuse în sistemul național de evidență, asigurându-se corelarea cu pozițiile din Repertoriul Arheologic Național, pozițiile din Lista Monumentelor Istorice precum și cu perimetrele propuse spre includere în Lista Patrimoniului Mondial.

În urma diagnosticului arheologic intrusiv realizat in 2021 de către Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei (MNIT),  in faza studiului de fezabilitate pentru Drumul Expres Tureni DN1-A3, au fost identificate doua situri arheologice cu o suprafață de 0.8 ha, respectiv 2.8 ha.

Cercetările arheologice preventive au început în septembrie 2023 după emiterea ordinului de începere a lucrărilor, de arheologi ai MNIT. In cadrul primului sit arheologic au fost identificate mai multe complexe arheologice (gropi de provizii și gropi de depunere) încadrate cronologic pe baza fragmentelor ceramice descoperite, în secolele III-II î. Chr. (Civilizația celei de a doua vârste a fierului – La Téne). Într-o groapă de depunere a fost identificat un vârf de lance de aproximativ 30 cm. Tot în acest sit a fost identificat și un strat de cultura cu fragmente ceramice aparținând perioadei neolitice (cultura Iclod). Cercetarea de aici a fost finalizată, fiind deja elaborat raportul de cercetare arheologică preventivă cu propunerea de descărcare de sarcină istorică. După aprobarea acestuia de către Comisia Națională de Arheologie, în următoarea ședință a acesteia, lucrările de construcție a drumului expres  vor putea continua și în această zonă.

Cel de al doilea sit identificat se află în curs de cercetare. Din datele preliminare a fost identificate și cercetate total sau parțial un  numărul mare de complexe arheologice (220 la ora actuală) de tip locuință adâncită, gropi de provizii și gropi menajere în care au fost identificate fragmente ceramice de factură romană și post-romană, fragmente osteologice de animale au dus la ipoteza.  Numărul mare de vase romane indică totuși faptul că în vecinătate va fi fost și o așezare rurală romana, o Villa rustica, Având în vedere vecinătatea cu orașul roman și castrul roman de la Turda (Potaissa).

Cercetarea arheologică preventivă a perimetrului din curtea ”Generalatul Nou”/Generaladt Haus se realizează ca urmare a intenției Ministerului Culturii – Unitatea de Management a Proiectului, de a demara un proiect investițional în perimetrul Sitului urban Cartierul ”Cetatea Timișoarei. Cercetarea a fost  coordonată de un colectiv de trei  arheologi experți de la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca și doi arheologi din partea Muzeului Național al Banatului.

Cercetarea arheologică preventivă a  oferit câteva  informații  istorice  și arheologice despre cetatea Timișoarei. Au  fost cercetate cca. 300 de complexe arheologice (Spații de locuit,  Anexe, Grajd, Gropi menajere, Gropi de provizii). Sub stratul de loocuire modernă a fost identificat un strat de locuire aparținând perioadei Habsburgice. În partea de nord a suprafeței cercetate, mai exact în mijlocul curții a fost identificate fundațiile și o  parte din elevația unei construcții din cărămidă de mari dimensiuni, cu mai multee încăperi ce a servit drept grajd. În partea de sud au fost  cercetate la nivelurile de mai jos ,  mai multe locuințe din lemn și pământ, anexe, gropi menajere etc. ce au fost  încadrate cronologic în perioada de sub dominație otomană.

perioadă de derulare a cercetărilor februarie–aprilie, iulie–august 2023

Situat pe latura sudică a fortificației urbane a Clujului, Turnul Tocilarilor (sau Poarta Turzii) a fost ridicat odată cu centura de apărare din prima jumătate a secolului al XV-lea, dar menționat pentru întâia oară doar în anul 1593. Structura străjuia poarta sudică de acces în oraș, la capătul străzii numite în 1453 Zeben wcza intra muros, iar ulterior, sugestiv, Belső Thordawcza (azi Strada Universității).

Prea puțin documentat din punct de vedere planimetric și al înzestrărilor sale arhitectonice, ansamblul fortificat din preajma turnului de poartă a fost vreme îndelungată cunoscut în special pe baza datelor schematice redate în planuri istorice ale Clujului sau a succintelor mărturii documentare, care îl plasează în administrarea bleslelor tocilarilor, cositorarilor și cuțitarilor.

Proiectul de reabilitare urbană a oferit șansa mult așteptată de cercetare extensivă a ruinelor sale. Săpăturile au relevat patrimoniul arheologic bogat al zonei, confirmând, în mare parte, sursele de arhivă. Principala structură identificată a fost zidăria turnului, dezvoltată pe un plan dreptunghiular cu parter deschis, prin care se realiza accesul în oraș. Din aceeași etapă de fortificare face parte și zidul de incintă dinspre vest. La exteriorul turnului, înspre sud, au fost identificate barbacana și zidul zwinger-ului, finalizate cel mai târziu în primele decenii ale secolului al XVI-lea. Arheologii au identificat astfel o succesiune de faze și subfaze constructive cu începere din secolul al XV-lea și până în secolul al XIX-lea, când, în 1841, a fost finalizată demolarea vechiului turn de poartă.

iulie-august 2023

Situl arheologic Covasna – Cetatea Zânelor este situat la periferia orașului Covasna, pe Dealul Cetăţii. Cele mai numeroase descoperiri din sit aparțin epocii Regatului dac, dar s-a descoperit și materiale datate în epoca bronzului sau în Evul Mediu. Cercetările arheologice s-au concentrat în ultimele campanii în zona bastionului şi a zidului de pe Terasa a II-a. Aici s-au descoperit două edificii (I și II) orientate aproximativ E-V ce aveau acoperișul susținut de stâlpi din lemn. Până în anul 2023 nici unul dintre aceste două edificii nu a fost conturat în întregime, astfel că funcționalitatea lor nu a putut fi stabilită cu exactitate.

Campania din anul 2023 (iulie-august) a urmărit identificarea limitelor nordice și vestice ale Edificiului II, care nu fuseseră identificate anterior. Cercetarea nu s-a încheiat, dar din informațiile obținute până acum Edificiul II pare să fi avut patru rânduri de stâlpi de susținere, câte 10 pe șir, excepție făcând un șir central, cu 11 stâlpi. S-au găsit în special fragmente ceramice dacice dar și obiecte din bronz, fier, sticlă sau piatră. De asemenea cantitatea de oase animale descoperite a fost una deosebită.