Zilele trecute am aflat câteva lucruri interesante despre viața materială și spirituală a oamenilor din preistorie. Colegii noștri, Malvinka Urák și dr. Mihai Rotea, ne povestesc astăzi despre un idol de lut, de tip bucranium sau semilunar, denumit astfel pentru că semăna cu un craniu de taur, descoperit într-un tumulul din Cheile Aiudului, județul Alba. În opinia lui Mihai Rotea, taurul ar reprezenta principiul masculin care, alături de zeița mama, principiul feminin, formau dualitatea lumii religioase neolitice. dr. Gheorghe Lazarovici prezintă o altă posibilă interpretare pentru acest interesant obiect eneolitic.

În călătoria noastră am ajuns deja în epoca bronzului, o perioadă în care modul de viață al oamenilor s-a modificat: a crescut mobilitatea comunităților, precum și numărul conflictelor armate datorate luptei pentru resurse. Colegii noștri, Malvinka Urák, Mihai Rotea și Mihai Wittemberger ne povestesc astăzi despre o piesă excepțională din colecția muzeului – o rapieră de tip micenian. Rapierele sunt spade de cavalerie, răspândite din Grecia în toată Peninsula Balcanică și sunt piese foarte rare, în Transilvania fiind cunoscute doar câteva exemplare.

Astăzi mergem la Uioara, în județul Alba, și aflăm mai multe despre o descoperire accidentală, dar foarte importantă, care a avut loc în anul 1909. Vorbim despre un depozit de bronzuri care cuprinde aproximativ 6000 de piese (unelte, arme, podoabe), care însumate depășesc în greutate o tonă. Dr. Mihai Rotea argumentează că depozitul de la Uioara a fost cultic, dedicat unei zeități, iar dr. Monica Bodea ne spune povestea unui obiect deosebit, un brâu realizat dintr-o foaie subțire de bronz, bogat decorat prin gravare fină. Colegul nostru Radu  Cordoș ne povestește despre modul în care aceste piese pot fi stabilizate, pentru a evita corodarea și deteriorarea lor în timp

Brâu, Uioara de Sus (jud. Alba)

Astăzi vorbim despre viața de apoi și despre mumificare. Poate vă întrebați, pe bună dreptate, ce legătură există între Transilvania și mumiile egiptene? Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei este unul dintre cele două muzee din țară care păstrează în colecțiile sale o mumie cu sarcofag. Acest rar artefact a ajuns în patrimoniul nostru în anul 1910 și face parte dintr-un lot de 70 de sarcofage, toate descoperite aproape de Cairo. Colega noastră dr. Eugenia Beu-Dachin ne spune povestea însemnelor care decorează cartonajul mumiei (învelișul textil pictat) și sarcofagul acesteia, iar dr. Alexandru Diaconescu ne vorbește despre Ka, sufletul defunctului, despre motivul pentru care oamenii se mumificau, cine avea dreptul de a fi mumificat  și cum evoluează acest fenomen în Egiptul antic.

Mumie egipteană cu sarcofag, Sharuna – Gamhud (Egipt)

Zilele acestea ne preocupă starea economiei mondiale, aprecierea sau deprecierea monetară. Pentru a afla când și unde s-au pus bazele economiei, trebuie să facem un salt în timp, cu peste 500 de ani înainte erei noastre, și să mergem tocmai în Lidia.  Îndrumați de dr. Agnes Găzdac și dr. Radu Ardevan astăzi aflăm câteva lucruri interesante despre prima monedă – hemihecta – și despre schimbările majore pe care le-a adus apariția acestui instrument comercial. Colegii noștri ne vor povesti despre cum putem recunoaște un astfel de artefact prețios, din ce material era realizat, care era valoarea sa, despre cine putea bate monedă, cum s-a construit și cum a evoluat sistemul în care era folosită. Mai trebuie să știți că în întreaga lume s-au păstrat aproximativ 300 de monede lidiene, iar una dintre aceste rarități numismatice se află în colecția muzeului nostru.

1/12 stater, monetăria Sardes, Lidia

Astăzi vorbim despre comori și nu despre orice fel de comori, ci despre comori dacice. Colegul nostru dr. Răzvan Mateescu ne spune povestea comorii lui Decebal, unde a fost ascunsă și ce valoare avea, așa cum reiese din textele antice.  Se pare că Traian a capturat din Dacia unul dintre cele mai mari tezaure ale antichității, care însuma aproximativ 165 de tone de aur si dublul cantității de argint. Dr. Agnes Găzdac ne vorbește despre binecunoscutele monede de aur de tip „Koson”, din care muzeul nostru deţine 26 de piese, iar Dr  Cristian Găzdac ne vorbește despre mirajul comorilor și despre o descoperire spectaculoasă, de 40000 de monede de aur, într-o peșteră din zona cetăților dacice.

Monedă de aur de tip „Koson”

Descoperirile arheologice şi o serie de reprezentări antice, în special scenele de pe Columna Traiană, aratătau că dacii foloseau ca arme ofensive sabia (curbă sau dreaptă), sica (pumnalul curb), cuţitul de lovit, lancea, suliţa şi arcul. Astăzi, colegii noștri, dr. Gabriela Gheorghiu, dr. Paul Pupeză și dr. Răzvan Mateescu, ne povestesc despre falx, o sabie curbă, cu lama lungă şi îngustă, ascuţită în partea ei concavă, un tip de artefact destul de rar, dar pe care îl puteți regăsi și în colecția muzeului nostru.

Astăzi vom afla multe informații interesante despre orașul nostru în perioada romană. Muzeul nostru deține în colecția sa o inscripție votivă care atestă rangul de minicipium pentru Napoca, în timpul împăratului Hadrian, acest artefact fiind considerat un fel de certificat de naștere al orașului roman. Dar ce înseamna municipium, care era denumirea romană a orașului, care erau limitele sale teritoriale, cine îl apăra, de ce a fost fondat aici și care era importanța acestui oraș? Pentru toate aceste întrebări primiți răspunsuri edificatoare de la colegii noștri, specialiști în perioada romană,  dr. Viorica Rusu Bolindeț și dr. George Cupcea. Despre soarta orașului după retragerea administrației romane, ne povestește dr. Radu Ardevan.

Altar votiv, Napoca (Cluj-Napoca, jud. Cluj)

[I(ovi) O(ptimo) M(aximo)] / Cons(ervatori) mu/nic(ipium) Aeli(um) / Hadr(ianum) Napoc(ensium) / cura IIvir(orum) q(uin)q(uennalium) / C(ai) Numeri(i) Deci/ani et Iuli(i) Ingenui / v(otum) s(olvit) l(ibens) m(erito).
Lui Iuppiter Optimus Maximus Conservator, municipiul Aelium Hadrianum al Napocensilor, prin grija duumviri-lor quinquennales Caius Numerius Decianus şi Iulius Ingenuus, a îndeplinit legământul, cu plăcere şi pe merit.

Inscripția atestă faptul că Napoca avea rangul de municipium.

Altar votiv, Napoca (Cluj-Napoca, jud. Cluj)

Libero Pa/tri deo / P(ublius) Ael(ius) Mar/cianus dec(urio) / col(oniae) Napoc(ensium) / pro sua et / suorum / v(otum) s(olvit) l(ibens) m(erito).
Zeului Liber Pater, Publius Aelius Marcianus, decurion al coloniei Napocensilor, a îndeplinit legământul cu plăcere şi pe merit, pentru sănătatea lui şi alor săi.
Acest altar era închinat lui Liber Pater, grecul Dionysos, zeul vinului de către un decurion (membru în senatul local, ordo decurionum) al coloniei Napoca, Publius Aelius Marcianus și atestă statutul de colonia al localității Napoca.

Astăzi, dr. Viorica Rusu Bolindeț, dr. Cristian Roman și dr. Radu Ardevan ne povestesc despre câteva artefacte de excepție din perioada romană și despre contextul în care acestea au apărut. Este vorba despre tăblițele cerate descoperite la Alburnus Maior, astăzi Roșia Montană.

Muzeul nostru deține în colecția sa una dintre aceste tăblițe, un contract legal de împrumut, care demonstrează cât de bine era organizat sistemul juridic roman, tăblițele fiind de altfel o sursă de documentare deosebită pentru istoricii care studiază viața în Dacia romană.

Astăzi, dr. Irina Nemeti ne vorbește despre viața spirituală a romanilor, alegând să ne spună povestea a două reliefuri votive din colecția muzeului. Artefactul dedicat zeiței Junona, soția lui Jupiter, zeița femeilor, a căsătoriei, a nașterii și a reînoirii, este un prilej de discuție despre religie, despre nivelul său oficial, dar și despre cel personal. Relieful votiv dedicat zeului Mithras, o altă piesă importantă din colecția noastră, prilejuiește o discuție despre un cult foarte popular în mediile militarizate. Mithras s-a născut, la fel ca și Iisus, în data de 25 decembrie, și era considerat zeu al luminii, al soarelui și al salvării, fiind ades invocat de soldații care se confruntau cu moartea și aveau nevoie de protecție.

Romanii aveau un dialog direct cu divinitatea prin intermediul inscripțiilor votive. Dr. Eugenia Beu Dachin ne vorbește despre modul în care textele acestea se transferau pe piatră, uneori cu greșeli de limbă, iar Sabin Grapini ne vorbește despre modul în care se pot restaura astfel de piese, pentru ca detaliile să fie accesibile specialiștilor.