Pentru apărarea Daciei nordice, după războaiele marcomanice, a fost adusă la Potaissa de la Troesmis (Moesia Inferior) legiunea V Macedonica. Unitatea a fost dislocată pe frontul marcomanic, dar este probabil ca o vexilație de construcție să fi ales deja locul amplasarii noului castru lângă vicus-ul Potaissa, pe malul râului Arieș. După pacea de la începutul domniei lui Commodus legiunea campează la Potaissa de unde va pleca doar odată cu retragerea armatei și administrației romane din Dacia în timpul împăratului Aurelianus (270-275 p.Chr.).

Ruinele castrului s-au văzut pe Dealul Cetăţii până în secolul XIX atrăgând atenţia călătorilor şi a colecţionarilor de antichităţi ca Pierre Lescalopier, Stephanus Zamosius, Elek Csipkés, Balázs Orbán, J. F. Neigebaur, Károly Torma sau István Téglás.

În anul 1958 I. H. Crișan de la Institutul de Istorie și Arheologie al Academiei din Cluj a efectuat un sondaj arheologic în colțul de sud-est al castrului, în vederea amplasării unei case.

În anul 1971, cu ocazia excavărilor pentru construirea rezervoarelor de apă ale orașului, au început săpăturile arheologice sistematice, care au continuat de atunci anual, fără întrerupere. Cercetările arheologice sistematice se desfășoară și în prezent, putând fi numărate 52 de campanii anuale. Responsabilii acestor cercetări a fost, în 1971-1972 Constantin Daicoviciu, în 1973-2013, Mihai Bărbulescu, iar din 2014 până în 2023, Sorin Nemeti. Colectivul de cercetare este fomat în prezent din specialiști de la Universitatea Babes-Bolyai Cluj-Napoca, Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie G. E. Palade Târgu Mureș și Muzeul de Istorie Turda.

Din cercetările efectuate rezultă că avem a face cu un castru legionar tipic pentru cele construite în epoca împăratului Marcus Aurelius. Laturile lungi ale castrului măsoară cca. 573 m, iar laturile scurte 408 m. Cu suprafața de 23,37 ha castrul de la Potaissa se înscrie în dimensiunile obișnuite castrelor de legiune. Cercetările au fost publicate în lucrări cu caracter monografic, articole și studii care tratează diferite materiale descoperite în fortificația legionară și rapoarte arheologice anuale.

Campaniile succesive au condus la dezvelirea mai multor obiective arheologice: între 1971-1974 s-au cercetat barăcile și complexul de horrea din latus praetorii sinistrum, între 1975-1977 barăcile, bastionul din colțul nord-vestic și porta decumana, între 1978-1986 clădirea comandamentului (principia), între 1987-1992 baraca cohortei milliaria din latus praetorii dextrum. Mai multe campanii arheologice din anii 1993, 1995-2007 au avut drept scop cercetarea băilor castrului (thermae). În anul 1994 și anii 2008-2011 s-au continuat cercetările la clădirea comandamentului fiind dezvelite porticele, respectiv curtea acestui edificiu. Între anii 2012-2016 s-a cercetat zona praetentura sinistra unde a fost identificat complexul de centuriae (S. Nemeti). În anii 2017-2023 cercetările s-au concentrat asupra zonei de locuire civilă de la nord-vest de castru, în ceea ce se presupune a fi fost canabae-le.

Au fost acoperite cu pământ cazărmile și complexul de grânare și au fost executate lucrări de conservare fiind vizitabile clădirea comandamentului (principia), termele, porta decumana, bastionul de colț și bastionul de curtină. În ultimele campanii anuale de săpături arheologice au fost conservate primar ruinele care rămân vizibile. Din anul 2020 a demarat proiectul „Restaurarea, punerea în valoare și introducerea în circuitul turistic a Castrului Legiunii V Macedonica, Potaissa-Turda” finanțat prin: „Programul Operational Regional 2014-2020 – Axa prioritara 5”, având ca obiectiv reabilitarea sitului în vederea introducerii în circuitul turistic.

 Șantierul arheologic Potaissa – Turda, campania 2023

Între anii 2017-2021 a fost cercetat un edificiu de tip domus, o casă din așezarea civilă (canabae) aflată lângă castrul legiunii.

În cursul campaniilor din anii 2022-2023 cercetările au contribuit la completarea planimetriei așezării civile, fiind continuate cercetările începute anterior în zona civilă prin investigarea unei suprafețe din zona centrală a rezervației, în vecinătatea drumului care traversează canabae-le ieșind prin porta decumana. A fost identificat un edificiu civil (Domus II) iar în campania din anul 2023 au fost cercetate în suprafață camerele sudice ale acestuia.

Cercetarea arheologică preventivă de pe parcursul lucrărilor de restaurare de la Casa Mauksch-Hintz au adus la iveală o serie de vestigii arheologice din epoca romană, evul mediu și perioada premodernă, contribuind substanțial la o mai bună cunoaștere a orașului Cluj. Cercetările de acest gen sunt necesare și prevăzute de lege în cazul tuturor intervențiilor asupra subsolului zonelor cu patrimoniu arheologic sau construit.

Proiectul „Conservarea subterană a ruinelor din situl arheologic de la Micia-Vețel (Castru- Zona 2), comuna Vețel, jud. Hunedoara, cod LMI HD-I-m-A-03214.02” a fost elaborat în urma propunerilor colectivului de cercetare arheologică a Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei în urma cercetărilor arheologice preventive din 2020. Atât cercetarea arheologică preventivă cât și ulterior proiectul de conservare și valorificare au fost necesare cu ocazia implementării obiectivului „Reabilitarea liniei de cale ferată Frontiera – Curtici – Simeria, parte componentă a Coridorului IV Pan – European pentru circulația trenurilor cu viteză maximă de 160 km/h: Tronsonul 3:  Simeria – Gurasada”.

Proiectul de conservare și valorificare a fost coordonat de Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei având ca proiectant general Institutul Național al Patrimoniului. Proiectul a primit aviz favorabil în Comisia zonală a monumentelor istorice și în Comisia Națională de Arheologie, urmând a fi propus spre avizare la Comisia Națională a Monumentelor Istorice.

Proiectul propus are două componente. O componentă de conservare subterană a ruinelor arheologice și o componentă de amenajare peisageră și turistică.

• Se propune restaurarea primară a zidurilor antice – operațiuni de îndepărtare a vegetației prezente pe suprafețele litice, de consolidare a bucăților de piatră desprinse și de consolidare prin impregnare a unor zone ale materiei litice decoezive;
  • Se propun lucrări de terasamente (microtopografii) pentru conservarea subterană a zidurilor antice;
  • Pentru marcarea sitului și facilitarea vizitării acestuia, se propun lucrări de amenajare a unor platforme minerale și lucrări de înverzire.

Studiul de fundamentare istoric-științifică pentru delimitarea zonelor de protecție a monumentelor istorice necesar elaborării documentației de urbanism PUZCP pentru obiectivele „Intrare în Forul lui Traian” și „Clădire cu spații muzeale și anexe, acces sit arheologic” din cadrul sitului arheologic Colonia Ulpia Traiana Sarmizegetusa a fost elaborat de un colectiv coordonat de Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei. Acest studiu de fundamentare a avut mai multe componente ce au vizat atât cercetare teoretică cât și cercetare de teren. Astfel studiul a fost compus din Studiu istorico-arheologic, Studiu istoric de fundamentare, Studiu peisagistic și Studiu de delimitare a zonelor de protecție. În urma acestor studii au fost propuse recomandări cu privire la protecția monumentelor istorice și a sitului arheologic, fiind delimitate topografic zonele de protecție. Suprafețele propuse ale sitului și zonei sale de protecție – împreună – vor forma teritoriul Zonei Protejate Ulpia Traiana Sarmizegetusa. După avizarea delimitărilor, de către Ministerul Culturii (Comisia Națională de Arheologie, Comisia Națională a Monumentelor Istorice), alături de fișele analitice de inventariere a siturilor arheologice (FAI-S anexa Studiului istorico-arheologic) vor fi transpuse în sistemul național de evidență, asigurându-se corelarea cu pozițiile din Repertoriul Arheologic Național, pozițiile din Lista Monumentelor Istorice precum și cu perimetrele propuse spre includere în Lista Patrimoniului Mondial.

În urma diagnosticului arheologic intrusiv realizat in 2021 de către Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei (MNIT),  in faza studiului de fezabilitate pentru Drumul Expres Tureni DN1-A3, au fost identificate doua situri arheologice cu o suprafață de 0.8 ha, respectiv 2.8 ha.

Cercetările arheologice preventive au început în septembrie 2023 după emiterea ordinului de începere a lucrărilor, de arheologi ai MNIT. In cadrul primului sit arheologic au fost identificate mai multe complexe arheologice (gropi de provizii și gropi de depunere) încadrate cronologic pe baza fragmentelor ceramice descoperite, în secolele III-II î. Chr. (Civilizația celei de a doua vârste a fierului – La Téne). Într-o groapă de depunere a fost identificat un vârf de lance de aproximativ 30 cm. Tot în acest sit a fost identificat și un strat de cultura cu fragmente ceramice aparținând perioadei neolitice (cultura Iclod). Cercetarea de aici a fost finalizată, fiind deja elaborat raportul de cercetare arheologică preventivă cu propunerea de descărcare de sarcină istorică. După aprobarea acestuia de către Comisia Națională de Arheologie, în următoarea ședință a acesteia, lucrările de construcție a drumului expres  vor putea continua și în această zonă.

Cel de al doilea sit identificat se află în curs de cercetare. Din datele preliminare a fost identificate și cercetate total sau parțial un  numărul mare de complexe arheologice (220 la ora actuală) de tip locuință adâncită, gropi de provizii și gropi menajere în care au fost identificate fragmente ceramice de factură romană și post-romană, fragmente osteologice de animale au dus la ipoteza.  Numărul mare de vase romane indică totuși faptul că în vecinătate va fi fost și o așezare rurală romana, o Villa rustica, Având în vedere vecinătatea cu orașul roman și castrul roman de la Turda (Potaissa).

Cercetarea arheologică preventivă a perimetrului din curtea ”Generalatul Nou”/Generaladt Haus se realizează ca urmare a intenției Ministerului Culturii – Unitatea de Management a Proiectului, de a demara un proiect investițional în perimetrul Sitului urban Cartierul ”Cetatea Timișoarei. Cercetarea a fost  coordonată de un colectiv de trei  arheologi experți de la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca și doi arheologi din partea Muzeului Național al Banatului.

Cercetarea arheologică preventivă a  oferit câteva  informații  istorice  și arheologice despre cetatea Timișoarei. Au  fost cercetate cca. 300 de complexe arheologice (Spații de locuit,  Anexe, Grajd, Gropi menajere, Gropi de provizii). Sub stratul de loocuire modernă a fost identificat un strat de locuire aparținând perioadei Habsburgice. În partea de nord a suprafeței cercetate, mai exact în mijlocul curții a fost identificate fundațiile și o  parte din elevația unei construcții din cărămidă de mari dimensiuni, cu mai multee încăperi ce a servit drept grajd. În partea de sud au fost  cercetate la nivelurile de mai jos ,  mai multe locuințe din lemn și pământ, anexe, gropi menajere etc. ce au fost  încadrate cronologic în perioada de sub dominație otomană.

perioadă de derulare a cercetărilor februarie–aprilie, iulie–august 2023

Situat pe latura sudică a fortificației urbane a Clujului, Turnul Tocilarilor (sau Poarta Turzii) a fost ridicat odată cu centura de apărare din prima jumătate a secolului al XV-lea, dar menționat pentru întâia oară doar în anul 1593. Structura străjuia poarta sudică de acces în oraș, la capătul străzii numite în 1453 Zeben wcza intra muros, iar ulterior, sugestiv, Belső Thordawcza (azi Strada Universității).

Prea puțin documentat din punct de vedere planimetric și al înzestrărilor sale arhitectonice, ansamblul fortificat din preajma turnului de poartă a fost vreme îndelungată cunoscut în special pe baza datelor schematice redate în planuri istorice ale Clujului sau a succintelor mărturii documentare, care îl plasează în administrarea bleslelor tocilarilor, cositorarilor și cuțitarilor.

Proiectul de reabilitare urbană a oferit șansa mult așteptată de cercetare extensivă a ruinelor sale. Săpăturile au relevat patrimoniul arheologic bogat al zonei, confirmând, în mare parte, sursele de arhivă. Principala structură identificată a fost zidăria turnului, dezvoltată pe un plan dreptunghiular cu parter deschis, prin care se realiza accesul în oraș. Din aceeași etapă de fortificare face parte și zidul de incintă dinspre vest. La exteriorul turnului, înspre sud, au fost identificate barbacana și zidul zwinger-ului, finalizate cel mai târziu în primele decenii ale secolului al XVI-lea. Arheologii au identificat astfel o succesiune de faze și subfaze constructive cu începere din secolul al XV-lea și până în secolul al XIX-lea, când, în 1841, a fost finalizată demolarea vechiului turn de poartă.

iulie-august 2023

Situl arheologic Covasna – Cetatea Zânelor este situat la periferia orașului Covasna, pe Dealul Cetăţii. Cele mai numeroase descoperiri din sit aparțin epocii Regatului dac, dar s-a descoperit și materiale datate în epoca bronzului sau în Evul Mediu. Cercetările arheologice s-au concentrat în ultimele campanii în zona bastionului şi a zidului de pe Terasa a II-a. Aici s-au descoperit două edificii (I și II) orientate aproximativ E-V ce aveau acoperișul susținut de stâlpi din lemn. Până în anul 2023 nici unul dintre aceste două edificii nu a fost conturat în întregime, astfel că funcționalitatea lor nu a putut fi stabilită cu exactitate.

Campania din anul 2023 (iulie-august) a urmărit identificarea limitelor nordice și vestice ale Edificiului II, care nu fuseseră identificate anterior. Cercetarea nu s-a încheiat, dar din informațiile obținute până acum Edificiul II pare să fi avut patru rânduri de stâlpi de susținere, câte 10 pe șir, excepție făcând un șir central, cu 11 stâlpi. S-au găsit în special fragmente ceramice dacice dar și obiecte din bronz, fier, sticlă sau piatră. De asemenea cantitatea de oase animale descoperite a fost una deosebită.